A vârstei melodie-și taie cale.
Supusă, o presimt și o aștept.
Cu anii, mai duios mă strângi la piept,
Mă-nvăluie mai blând brațele tale.
Barbara tresărire de țambale,
A tinereții, n-am s-o redeștept.
Din vinul vechi sorbim, mai înțelept,
Esențe tari și bucurii egale.
A noastră-i toamna largă, policromă,
Împărăția frunzelor ușoare
Și crama cu răcoare și aromă.
Dar nu știu ce neliniște, ce boare,
Vestește că April, un crai sălbatic,
Va-mpresura, va sparge calmul atic.