Agatha Christie și-a publicat în ianuarie 1921, la 31 de ani, primul roman în care îl descrie pe cel care avea să devină poate cel mai celebru detectiv din lume – belgianul Hercule Poirot. Au urmat alte 33 de romane, două piese și peste 50 de povestiri în care Hercule Poirot rezolvă enigme fel și fel. În întreaga sa carieră, Agatha Christie a vândut peste două milioane de exemplare din cărțile sale, ajungând fără doar și poate scriitoarea cea mai citită din lume. Christie a ajuns un brand. De la moartea ei, în 1976, este pentru prima oară când moștenitorii au acceptat să fie exploatat acest brand și și-au dat acordul pentru o nouă serie Hercule Poirot. Fanii care s-au arătat înspăimântați s-au putut declara liniștiți. Cea care a avut curajul să readucă în viață pe celebrul detectiv, Sohie Hannah, născută în 1971, poetă și scriitoare de thrilere psihologice, s-a achitat admirabil de însărcinarea ei, reușind să scrie un roman demn de Agatha Christie.
„Crime cu monogramă”*) a fost declarat „evenimentul literar al anului” 2014. Încă tânăra Sophie Hannah a acționat ca un medium, a reușit să creeze iluzia vocii celebrei Christie, a scris o carte în care chiar se simte stilul și talentului aceleia.
Acțiunea se petrece în anul 1929 și este ecoul unor fapte mai vechi cu 16 ani, când gelozia, invidia și răutatea au dus la sinuciderea unui cuplu. Vina aparținea nu numai câtorva femei, ci unui sat întreg de lângă Londra, care ajunsese să-i terorizeze pe cei doi. Vina, se pare, i-a urmărit ani și ani și după un deceniu și jumătate izbucnește într-un val de crime într-un hotel londonez. Mai precis trei oaspeți ai hotelului Bloxham sunt omorâți, în gura fiecăruia fiind găsit câte un buton cu monogramă. Exact la vremea morții lor, o femeie înspăimântată îi mărturisește, într-o cafenea londoneză, lui Hercule Poirot că va fi ucisă, implorându-l să nu-i găsească asasinul și să nu-l pedepsească. Poirot se află la Londra, într-o călătorie particulară. Detectivul se implică aproape din prima clipă, Sophie Hannah reușește să creeze iluzia că Poirot chiar a reînviat – frazele punctate cu expresii franțuzești, chemarea suspecților în încăperi mari pentru a scoate din discuții adevărul, insistența pe omniștiința sa ș.a. Cu toate acestea, deși e convingător ca inteligență, Poirot e mai puțin convingător ca personaj. Nu pare viu. Motivul ar putea fi acela că, deși Hannah a urmărit îndeaproape stilul predecesoarei sale, s-a străduit într-atât să refacă atmosfera și să credem că însăși Christie a scris cartea, încât a îngrămădit mult prea multe amănunte, a complicat acțiunea făcând-o prea densă și, de la un moment încolo, obositoare. Iar esența superbă a lui Hercule Poirot s-a diminuat. O părere. Ne aflăm în fața unei aproape Agatha Christie.
Dar performanța rămâne, cartea se citește cu plăcere, a avut și are succes. A fost deja vândută în peste 30 de țări.
*) Sophie Hannah – Agatha Christie. Crime cu monogramă. Editura Litera. Traducere din limba engleză de Livia Olteanu