Un CEO expat care a venit la conducerea unei companii locale a impus o regulă prin care fiecare angajat care participă la o ședință să aibă măcar o intervenție pe parcursul discuțiilor. Motivul? La primele discuții cu angajații din subordine, a observat că aceștia nu au prea multe curiozități în ceea ce privește activitățile pe care urmează să le facă, iar acest lucru a fost interpretat ca un semnal negativ.
„Există mai multe tipuri de ședințe, iar cele mai puțin motivatoare sunt cele în care șeful vine și pune întrebări, pe rând, fiecărui subaltern, iar la un moment dat se ajunge în situația în care ceilalți se plictisesc – însă acesta este un tip de ședință foarte des întâlnit. Cele mai bune ședințe sunt cele în care cineva are o idee bună, pe care ceilalți o dezvoltă, iar rolul șefului devine mai mult acela de facilitator“, spune Andrei, manager într-o multinațională din domeniul IT.
Este un lucru știut că la fiecare meeting la care participă angajații, indiferent de nivelul de senioritate al acestora, există întotdeauna participanți care vorbesc fie prea mult, fie prea puțin sau deloc. Iar percepția șefilor este pe măsură. De regulă, cei care au curajul să își exprime punctul de vedere de fiecare dată sunt percepuți ca fiind mai performanți sau cel puțin mai implicați, pe când cei care se mențin mai rezervați aproape că nu sunt salutați de restul colegilor din alte departamente care participă la aceeași ședință. „În principiu, e bine să nu taci dacă ai ceva pertinent de spus, însă dacă pui întrebări, să încerci să urmezi temele din agenda ședinței“, mai spune Andrei.
Situațiile din practică depășesc însă cu mult orice așteptări, iar motivele pentru care unii vorbesc sau tac mai mult în ședințe diferă de la un caz la altul.
„Aveam o colegă (în vânzări – n. red.) care vorbea tot timpul la ședințele săptămânale, monopoliza discuția de fiecare dată și începeam să mă simt prost că eu nu sunt nici pe departe atât de activ. Însă m-am simțit mult mai ușurat atunci când am văzut fișele cu rezultatele fiecărui coleg de echipă din ultimele luni și mi-am dat seama că cea mai vorbăreață era de fapt printre low performeri…“, spune Alex, sales manager în cadrul unei companii din domeniul asigurărilor.
De multe ori, cei care își susțin cu tărie punctele de vedere și încearcă să aducă argumente prin care să își convingă colegii că au dreptate îi intimidează pe cei care nu au dezvoltate aceste abilități. „Nu sunt un vorbitor foarte bun, dar mă consider un bun ascultător, în fiecare ședință iau notițe, dar consider că este o problemă faptul că nu vorbesc prea mult“, spune Andreea, care lucrează într-o companie locală de software. Specialiștii în domeniul resurselor umane spun că o mare parte din colegii celor care preferă să tacă mai mult în ședințe le sunt recunoscători pentru faptul că vorbesc doar atunci când au ceva relevant de spus. „Arta este să știi când să vorbești și când să taci. Iar cei mai enervanți sunt cei care au idei doar pentru alții. Și mai este important un lucru: să vorbești sau să taci în funcție de caracterul șefului care conduce ședința“, spune Adi, manager în telecom.
Ce credeți: angajații ar trebui să fie mai activi în ședințele cu șefii? Sunt mai apreciați sau mai puțin apreciați cei care nu se implică foarte mult în discuții? Așteptăm opiniile și comentariile dvs. la adelina.mihai@zf.ro, pe http://www.zf.ro/profesii/ sau pe pagina de Facebook a ZF.