Cea mai profunda criza care se inregistreaza in sistemul financiar romanesc, din 1990 si pana in prezent, se manifesta in sistemul de pensii. Dupa Revolutie Romania inregistra peste 10 milioane de locuri de munca si tot atatia contribuabili la fondul de pensii al statului. La acel moment existau aproximativ 4 milioane de pensionari. Raportul angajati pensionari permitea ca taxarea sa fie minima, iar pensiile sa fie decente.
Adoptarea democratiei si introducerea capitalismului au creat perioade de provizorat, iar sistemul de pensii a avut de suferit. De multi ani asistam la o criza continua in acest sistem, astazi inregistram aproximativ 4,5 milioane de contribuabili si 6,5 milioane de pensionari. Dupa 15 ani raportul intre angajati si pensionari s-a schimbat dramatic: un contribuabil la fondul de pensii sustine un pensionar si jumatate. Rezultatul tuturor “experimentelor” politice pe care le-a avut de suferit Romania: pensii mici si contributii mari pe care trebuie sa le plateasca persoana fizica si compania.
In anul 2000 aceste contributii erau de aproape 60% (contributii sociale la fondul de pensii, sanatate si somaj), iar pana in anul 2004 acestea au coborat la 49,5%. Au ramas la acelasi nivel ridicat in 2005 si exista o propunere de diminuare cu 2 puncte procentuale pentru anul care urmeaza. Cu toate acestea, taxele platite pentru contributiile sociale sunt inca foarte mari. Taxarea mare este o explicatie corecta a existentei economiei subterane.
Introducerea pilonului II de pensii (public-privat) ar trebui sa rezolve criza din sistem. Astfel, viitorii pensionari ar putea obtine o pensie mai mare. Pentru formarea acestui sistem este nevoie de o contributie din partea sistemului public actual de aproximativ 2% din PIB. In anul urmator introducerii, bugetul public de pensii va inregistra un deficit si mai mare prin alocarea sumelor aferente constituirii sistemului alternativ. Problema care se pune este legata de sustenabilitatea aplicarii unui asemenea sistem. In conditiile in care veniturile publice sunt inca modeste ca pondere in PIB, alocarea unei sume importante ar conduce fie la majorarea deficitului bugetar – cu consecintele de rigoare in ceea ce priveste rata inflatiei -, fie la cresterea cheltuielilor publice.
Socul aplicarii acestui sistem alternativ de pensii se suprapune socului integrarii europene, cand Romania va trebui sa gaseasca resursele necesare pentru cofinantarea proiectelor europene, precum si pentru plata contributiei tarii noastre la bugetul comunitar.
Mai mult, Alianta ar trebui sa-si respecte promisiunea electorala de scadere a contributiilor sociale, ceea ce inseamna venituri in scadere. Avand in vedere aceste trei masuri, nu este de mirare ca Guvernul prognozeaza o scadere a veniturilor publice ca pondere in PIB.
Economia a resimtit socul cel mare in 2005, cand, prin introducerea Cotei unice, veniturile bugetare s-au diminuat ca pondere in PIB. Specialistii Aliantei nu s-au gandit la efectele negative asupra finantarii altor planuri de dezvoltare, cum nu s-au gandit nici la obligatiile nostre financiare atunci cand Romania va fi in 2007 membra UE.
Poate bugetul actual sa sustina introducerea pilonului II de pensie in 2007? Atata vreme cat actualele politici fiscale si bugetare vor ramane neschimbate, raspunsul este nu. Sau riscam sa diminuam sansele Romaniei de a contribui corect si la timp la proiectele comunitare. Pe de alta parte, daca nu introducem un sistem alternativ de pensii, sistemul public de pensii poate sa constituie o bomba cu efect intarziat.
A aparut o noua preocupare nationala, ce facem cu banii din privatizarea BCR? Si toata lumea isi da cu parerea avizat: sa-i folosim pentru pensii sau pentru infrastructura. Indiferent care va fi destinatia acestora, ei vor reprezenta o cheltuiala publica si se vor reflecta in deficitele publice. Fara o politica de crestere a veniturilor intr-un ritm sustinut astfel incat in urmatorii 3-4 ani acestea sa reprezinte – fara sumele nerambursabile de la UE – cel putin 33-34% din PIB, orice scenariu referitor la aceste cheltuieli este lipsit de sens.
* Mihai Tanasescu este deputat PSD, fost ministru al finantelor
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.