Armele Irakului, un dosar "birocratic"

SUA au declansat razboiul din Irak motivand ca Saddam Hussein fabrica arme de distrugere in masa. “Unde sunt armele?”, intreaba retoric Newsweek, care scrie in ultimul sau numar ca dosarul armelor irakiene a iscat un razboi civil intre serviciile secrete americane si administratia Bush.
“Toata lumea crede ca suntem Tom Cruise. Ei bine, nu suntem. Nu putem intra in dormitoarele fiecaruia si asculta fiecare conversatie. Nici macar nu putem asculta telefoanele de ultima generatie ale teroristilor”, spunea George Tenet, directorul CIA, pe 5 februarie, dupa intalnirea de la ONU, unde Colin Pwell trebuia sa vorbeasca despre dovezile privind arsenalul lui Saddam Hussein. Probele au fost nesatisfacatoare, iar Tenet avea dreptate, spune Newsweek. Spionii te pot ajuta sa castigi razboaie( vezi spargerea codurilor Axei, de catre aliati, in timpul celui de-al doilea razboi mondial) , dar serviciile secrete ofera de cele mai multe ori un puzzle. Spionii cinstiti isi recunosc limitele, insa politicienii prefera versiunea Hollywood  – omniscienta si multa siguranta, in loc de limite si ambiguitate. Multi oameni sunt perplecsi astazi, cand militarii americani din Irak nu au gasit armele lui Saddam. O serie de declaratii ale oficialilor americani au socat in plus opinia publica. De exemplu declaratia lui Paul Wolfowitz, adjunctul secretarului de stat pe Aparare, acordata Vanity Fair, anume ca motivul depistarii armelor a fost o justificare “birocratica” pentru intrarea in razboi. Dosarul armelor s-a bazat in principal pe presupuneri si nu pe dovezi, spune Newsweek. Fosti oficiali irakieni ajunsi in SUA declarau ca regimul de la Bagdad detine buncare imense cu arme chimice si biologice. CIA (Central Intelligence Agency) a aratat scepticism, dar reprezentantii neoconservatorilor din Departamentul Apararii,(carora le apartine si Wolfowitz), cei care credeau in existenta armelor, au imbratisat imediat aceste teorii. Multi dintre acesti informatori erau trimisi de Ahmed Chalabi, lider irakian din exil, in care CIA vedea un fost condamnat ( pentru frauda, in Iordania). Dar in loc sa ia in serios indoielile CIA, oficialii din Departamentul Apararii au format propriul lor grup de analiza, numit “Kabala”.Kabala dorea sa stabileasca o legatura intre Saddam si Al Qaida, o dovada speciala ca Saddam a jucat un rol in atentatele de la 11 septembrie. “Durii” de la Aparare au demonstrat ca Muhammad Atta, implicat in atentatele de la 11 septembrie s-ar fi intalnit la Praga, in aprilie 2001,cu ofiteri de informatie irakieni. FBI a obiectat aratand chitante de hotel si pentru inchirierea unei masini, care demonstrau ca, la acea data, Atta se afla in Florida. Nu a contat. “Soimii” de la Aparare, sustinuti de membrii cabinetului vicepresedintelui Dick Cheney au insistat pe ideea armelor lui Saddam si pe faptul ca acestea ar fi putut fi livrate teroristilor, in atacurile asupra Americii. Intre toamna lui 2002 si iarna lui 2003, discursurile presedintelui George W. Bush, ale vicepresedintelui Dick Cheney si ale secretarului Apararii Donald Rumsfeld s-au axat pe teza ca Saddam construieste o arma nucleara, care va fi gata in mai putin de un an. Si in privinta acestei teorii, dovezile au fost subtiri. In dimineata de ianuarie,  in care presedintele George W. Bush se adresa natiunii, citand raportul britanic  si spunand ca Saddam importa “cantitati mari de uraniu din Africa”, Greg Thielmann , proaspat demisionar de la Serviciul de Informatii si Cercetare al Departamentului de Stat a ramas mut. Newsweek spune ca Thielmann cunostea sursa acestei dovezi: CIA prezentase documente care aratau ca Saddam intentiona sa cumpere 500 de tone de oxid de uraniu, din Niger, dar SIC descoperise ca acestea erau niste falsuri. S-a dovedit mai tarziu ca ele fusesera furnizate italienilor de catre un diplomat african, si ca ministrul nigerian caruia iii era adresata cererea irakiana nu mai era in functie de 10 ani. Dar cea mai puternica dovada ca Saddam intentiona sa construiasca o bomba nucleara era faptul ca importa in secret aluminiu, pentru imbogatirea uraniului.  Cel putin asa parea, spune Newsweek. La inceputul lui septembrie 2002, pontul a fost plasat la The New York Times, dupa care a fost confirmat de Dick Cheney si Condoleezza Rice. Dupa un timp expertii din Departamentul Energiei a descoperit ca tuburile de aluminiu nu puteau fi folosite in centrifuga, echpament necesar pentru imbogatirea uraniului. S-a dedus ca erau destinate pentru sisteme de lansare multipla a rachetelor. De precizat ca Saddam nu cumpara aluminiul in secret ci ordinul de comanda fusese facut prin Internet. SIC a transmis in doua rapoarte, catre Colin Powell, ca nu se sustine teza reluarii unui program nuclear de catre Irak. Dar proba de rezistenta a acestui dosar a venit o data cu discursul lui Colin Powell  la Natiunile Unite, din 5 februarie 2003.  Secretarul de stat, care reprezinta segmentul moderat al administratiei, era ingrijorat ca nu cumva “soimii” conservatori sa-i fi fabricat o capcana. El ii banuia ca au folosit in raportul privind armele lui Saddam doar dovezile care sustineau teza lor. Powell a cerut subordonatilor sai sa verifice fiecare rand al raportului “soimilor” si i-a cerut lui George Tenet sa vina cu el in fata Consiliului ONU. Timp de 4 zile si nopti Powell, Tenet si Rice au triat dovezile, eliminand sugestiile ca Saddam era legat de 11 septembrie, ca si “documentele” nigeriene. Powell a pastrat doar ideea detinerii tuburilor de aluminiu si ideea ca Saddam adapostea potentiali teroristi al Qaida. Discursul lui Powell nu a convins Consiliul ONu, dar i-a convins pe americani ca Irakul reprezinta o amenintare serioasa. Pe 20 martie a izbucnit razboiul. oana.iurascu@zf.ro