Trupul meu întreg este o lumânare
Dar eu sunt flacără într-un cer străveziu
Ca păsările, mort
Voi cântări mai greu decât viu
Ochiul arzând se hrănește din ceară
Și face un strop de rouă fierbinte
Odată am știut să zbor, odată
Dovadă n-am dar îmi aduc aminte.
Trupul meu întreg este lumânare
După ce se va fi scurs toată în țărână
Și flacăra se va topi în albastru
Veți mai simți o arsură pe mână
Din volumul umbria, editura Dacia, 1971