Eugen Negrici
Emanciparea privirii
Despre binefacerile infidelității
Editura Cartea românească
„Cartea aceasta – spune autorul – vorbește despre «travaliul necontenit», despre activitatea creatoare a interpretului și despre transformarea acestuia într-un personaj conștient de rolul lui, stimulat de sentimentul euforizant că e capabil să încetinească procesul convenționalizării, că poate să se opună instituționalizării percepției și socializării obiectului. Un personaj care visează să creeze, pe cont propriu, o realitate expresivă (…), o lume unde nu contează decât jocul imaginației.” Prin urmare, un studiu care propune o poietică a receptării înnoitoare, oferind exemple pentru un îndrumar de educare a privirii, de orientare în hățișurile textului, dar și în lumea artelor plastice, avansând câteva metode de stimulare a percepției, de cultivare și reformare a imaginației.
Liviu Ioan Stoiciu
Vrăjmaș
Editura Polirom
„Iordache, absolvent de geografie repartizat ca profesor într-o comună din Oltenia, e nemulțumit de viața pe care o duce și se călugărește. După o aventură de o noapte cu o străină va părăsi însă mânăstirea, fiindcă amintirea păcatului nu-i dă pace. Își găsește liniștea mult dorită alături de Oana, o tânără văduvă frumoasă și bogată, însă la un moment dat citește pe Internet tot felul de teorii esoterice și pseudoreligioase. Curând, Iordache începe să creadă că e vizitat ba de înger, ba de diavol. Mai mult, are convingerea că este controlat prin telepatie de un misterios personaj din București, Ivan, un jurnalist pe care sentimentul ratării îl împinge spre esoterism. Așadar, își părăsește iubita însărcinată și se refugiază pentru scurtă vreme la altă mânăstire, apoi urma i se pierde. Plecată în căutarea lui Iordache, Oana ajunge să-i împărtășească neliniștile, iar în mintea ei încolțește bănuiala că fiul pe care urmează să-l nască ar putea fi o întrupare a diavolului.”
Nikos Kazantzakis
Căpitanul Mihalis
Libertate sau Moarte
Editura Humanitas fiction
Traducere din neogracă și note de Ion Diaconescu. Romanul este una dintre cele mai cunoscute opere ale lui Kazantzakis. „Când am început, acum, la bătrânețe, să scriu Căpitanul Mihalis, scopul meu ascuns a fost acesta: să salvez, îmbrăcând-o în cuvinte, priveliștea lumii așa cum au creat-o ochii mei de copil. Și când spun priveliștea lumii vreau să spun priveliștea Cretei”, scrie autorul în prologul romanului său, o impresionantă frescă istorică și totodată o emoționantă poveste bazată pe evenimente reale din tulburata existență a insulei Creta, patria autorului. S-a spus despre această carte că se aseamănă din multe puncte de vedere cu „Pentru cine bat clopotele”. Căpitanul Mihalis apare pentru prima oară tradus din neogreacă.
Oscar Lemnaru
Omul și umbra
Editura Nemira
Colecția: Nautilus SF. Este singurul volum publicat vreodată de scriitorul interbelic Oscar Lemnaru, un volum de proze scurte cu specificul modernismului interbelic. Un om se refugiază în singurătate și în oglindă. Orologiul unei biserici străvechi încremenește brusc fără ca nimeni să înțeleagă de ce. Un condamnat la muncă silnică pe viață reușește să evadeze după șapteseprezece ani de închisoare. Un savant e prins în mrejele cercetării. Un tânăr învață de la o vrăjitoare bătrână cum să se ascundă în umbra sa. Bizarerii dintr-un imaginar ce poartă amprenta epocii se întâlnesc în proze scurte. Oscar Lemnaru (1907-1968), pe numele său adevărat Oscar Holtzman, a fost un membru activ al boemei bucureștene, autor a numeroase calambururi și vorbe de duh intrate în folclorul urban.
Silviu Brizu
Jurnalul unui român în America
Herg Benet Publishers
Silviu Brizu este corespondentul permanent al revistei „Kamikaze” la Chicago și a publicat în revista de la București, în ultimii ani, o mulțime de texte scurte, incisive, amuzante, care au fost adunate acum în volum. E plăcut să vezi America prin ochii lui, pentru că știe să traducă oricui ce se întâmplă acolo, dar nici nu ascunde tarele țării de unde a plecat. Un exemplu: „Le-am zis și la vecinii ăștia, la americansky: «Puneți, mă, niște cuiburi de roșii, un rând-două de praz, ceva, niște cartofi, că țineți ditamai curtea goală, de crește iarba de pomană și mai și stricați apa pe ea aiurea! » Noooo, ziceau ei, că florile sunt frumoase, că aici nu suntem la fermă, că de ce nu mă duc eu înapoi în România dacă mi-e așa dor de munca câmpului și alte prostii din astea. Și în definitiv pot să mă reclame cât vor pentru că am bătut pari pe hotarul dintre mine și ei și am îngrădit cu sârmă, dar am făcut-o doar ca să-mi apăr proprietatea, și recoltele, și neamul. Păi, n-ai cu cine, dom’le, niște urbani, dă-i dracu’!”
Mihail Șolohov
Donul liniștit
Editura Univers
Traducere de Cezar Petrescu și Andrei Ivanovski. Mihail Șolohov (1905-1984) este laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1965. Primul dintre cele patru volume ale Donului liniștit a apărut în 1928, pe când autorul avea douăzeci și trei de ani. Cartea a fost imediat recunoscută drept genială, dar asta lui Șolohov i‑a adus și mari probleme: a fost acuzat de plagiat, principala „dovadă” împotriva lui fiind că era prea tânăr ca să poată scrie o carte atât de mare. Nu l‑a ajutat nici faptul că, în anii ’40, manuscrisele primelor două volume au „dispărut”. A trecut mai bine de o jumătate de secol până când manuscrisele au putut fi răscumpărate și studiate prin cele mai moderne mijloace. Iar verdictul a fost clar: fără umbră de îndoială, autorul cărții este Mihail Șolohov.