Schimbarea ca proces este privita ca o trecere de la un anumit status la un altul – in general trecerea vizeaza situatia favorabila care duce la rezolvarea problemei. Obiectivele sunt fixate si realizate la diferite nivele; executarea si finalizarea lor este in general complementara. Dar, dincolo de planificarea foarte atenta, la fel de importanta este si implementarea si monitorizarea pas cu pas a rezultatelor obtinute. Efectul scontat se va obtine de fapt dupa o tranzitie care nu poate fi cuantificata la nivelul statusurilor inferioare. Acesta ar fi modeul schimbarii planificate…
Cuvantul “problema” are o serie de conotatii negative si de aceea unii oameni prefera sa nu-l foloseasca – in schimb, ei folosesc cuvantul “oportunitate”. Pentru acestia, o problema este privita ca o situatie nefavorabila, ceva care nu ar fi trebuit sa se intample si pentru care cineva trebuie tras la raspundere. Dintr-o perspectiva rationala, o problema nu reprezinta mai mult decat o situatie in care trebuie sa se actioneze; din pacate nu intotdeauna directia de actiune este anticipata corect. Totusi, o solutie trebuie gasita astfel incat in final problema sa fie rezolvata. Aceasta etapa este denumita generic “rezolvarea problemei”.
Pornind de la cele spuse anterior, rezulta ca etapa denumita “cautarea si identificarea problemei” s-ar rezuma la gasirea acestor situatii care necesita un plus de actiune. Fie ca ne place sa definim aceste situatii “probleme” sau “oportunitati” modul de actiune ramane acelasi. In ambele cazuri, problema practica ramane identificarea si setarea acelor actiuni care sa duca la schimbarea situatiei in sensul dorit.
In general, nu putem vorbi de o strategie a schimbarii singulara. Desigur, o strategie globala e de preferat, dar tinand cont de particularitatile care intervin pentru fiecare caz in parte, e de preferat un mix.
Insa indiferent de modalitatea pentru care se opteaza, trebuie avuti in vedere factorii care pot influenta la un moment dat strategia (strategiile) pentru care s-a optat.
1. Gradul de rezistenta – trebuie luate in calcul argumente solide care sa permita consolidarea unei strategii bine fundamentata, adaptata mediului.
2. Publicul tinta – cu cat este mai numeros cu atat trebuie avut in vedere un mix de strategii
3. Obiectiile – cu cat obiectiile sunt mai puternice cu atat e mai greu sa schimbi ceea ai proiectat deja; de aceea, e bine ca din start sa se anticipeze anumite obiectii care pot aparea pe parcurs.
4. Timpul – care trebuie flexat in functie de strategia avuta in vedere
5. Expertiza – o expertiza adecvata permite modificarea directiilor strategiei stabilita initial.
6. Dependenta – poate fi o sabie cu doua taisuri. Daca o organizatie manifesta o anumita dependenta fata de anumite persoane din cadrul organizatiei, managementul are automat capacitati limitate in a le cere sau a le ordona ceva. La fel de nociva este dependenta pe care personalul o poate manifesta fata de organizatia din care fac parte.