Arta lizibila

O pledoarie pentru lapidaritate, claritate si eleganta in sustinerea discursului plastic pare sa fi fost miza expozitiei de la Galeria Simeza a doi foarte tineri artisti – graficiana Liliana Tofan si sculptorul Costin Ionita. Amandoi s-au aflat la prima aparitie publica mai semnificativa. Indata dupa absolvirea Universitatii de Arte din Bucuresti, cei doi mai expusesera la galeria “de casa” a scolii din strada Budisteanu 10.
Pentru Costin Ionita a mai existat un prilej de a razbi in marea agora a artelor, odata cu relansarea Saloanelor Nationale ale Artelor Plastice din 2006, de la Sala “Brancusi” a Palatului Parlamentului. Atunci a si primit, alaturi de alti colegi ai sai de generatie, un premiu de excelenta “pentru incurajarea tinerilor artisti”.
Lucrarea care domina pe atunci Salonul, prin proportii si prin expresivitatea formelor, era Ecvestra, care impresioneaza si azi privirile celor ce trec pragul Galeriei Simeza. O tema grea pentru orice sculptor si una dintre cele mai vechi din istoria universala a artelor. O a doua compozitie expusa de Costin Ionita, arhitecturata spatial ca si cea dintai, din fractali de lemn cioplit si fasonat manual, cu interventii cromatice sumare, reprezinta un personaj feminin. Prin datele anatomice, fizionomice si vestimentar-atitudinale, el reproduce arhetipul consacrat de arta statuara ceremonial-funerara a Antichitatii egiptene. Ambele lucrari sunt la scara 1/1, demonstrand un control matur atat al modelajului antropomorf, cat si al formei cabaline, echilibrat compusa, monumentala, dar deloc emfatica, datorita expresivitatii si naturaletei miscarii si gesticii. Desi au o statura impunatoare, lucrarile impresioneaza mai ales prin sensibila incarcatura simbolica si umana pe care o inspira, dar si prin firescul ipostazierii lor spatiale in orice ambianta, pe care o insufletesc imediat si agreabil. Personajul egiptian – intru catva apropiat de tipologia consacrata la noi de sculptura lui Mircea Roman – pare sa evoce maiestuoasa figura a mamei lui Amenhotep, faraonul nonconformist intrat in istorie ca partener al fermecatoarei Nefertiti. Ecvestra recheama din memoria noastra vizuala imaginea ancestrala a “Calaretului Trac”. Ce-i drept, lipsita de solemnitate, intr-o versiune nicidecum martiala, ci mai degraba invaluita intr-o aura edenica, desprinsa parca din legenda medievala a lui Daphnis si Chloe! Un recurs, asadar, onest si atragator, incitant, la realitatea figurativa mitologica.
Panourile xilogravate ale Lilianei Tofan condenseaza un univers uman caracterizat de atitudini si gesturi galante si senzuale, deopotriva. Absolventa a sectiei de grafica sub indrumarea lui Nicolae Alexi, artista este posesoarea unui desen virtuos. Putinele lucrari expuse, dar cu iscusinta panotate, creeaza o atmosfera izvorata din capacitatea artistei de a-si atrage partenerul de dialog vizual intr-un exercitiu de sinceritate si pasionata contemplare.
Suita ei de personaje si scene incizate pe placa de gravura alegorizeaza diferite stadii ale extazului liric, ale devotiunii mistice, ale daruirii maternale, ale expansiunii creative, ale inseninarii serafice, dar si ale savorii senzoriale. Mesajele sale sunt lizibile, compatibile oricarui tip de sensibilitate. Mijloacele plastice sunt la randul lor simple, coerente, linia e fluida si feminina, iar formele sunt expresive si armonioase. Raportarea la realitatea figurativa antropomorfa este, ca si in cazul lui Costin Ionita. Ciclul e denumit, intru catva criptic si polemic, Angelus novus, titlu inspirat de eseurile lui Andrei Plesu despre ingeri. Foarte atenta la redarea cat mai nuantata si mai sugestiva a “trairilor angelice” incorporate in fapturi umane, artista pare sa puna in scena o panorama a virtutilor si mesajelor lumii in care traieste. O lume inca agitata de puzderia de stridente nonconformiste si exhibitioniste, Ingerul primind pe un alt plan si intelesul de Mesager. Pentru aceasta, artista studiaza in prezent la Universitatea de Teatru arta actorului si a expresiei corporale. O complementaritate pe care o regasim in viziunea spectaculara a rostuirii ei plastice si in rafinamentul stilistic (diafane ecouri de Art Nouveau in desen si compozitie) cu care isi insceneaza elegantul si valorosul concept expozitional gazduit de Simeza.