Mi-am urzit din sunet și coloare,
Din cuvinte dure, zi de zi,
Turnul versului înalt, în care
Îmi adorm durerea de-a trăi.
Zi de zi și lună după lună,
Izvorăsc din mine ca din mări
Insule de gânduri, ce adună
Cânturi fremătând peste uitări.
Ani de ani și clipă după clipă,
Vierme de mătase m-am făcut,
Fluturul simțindu-l, ce-n aripă
O să-mi schimbe brațele de lut…
Dar cum stau cu lampa după mine
Și cum scriu: un singur țipăt greu
Din odaia-ți de bolnavă vine –
Și ce mic, ce gol e visul meu.