O expozitie recent deschisa la Viena, la Mumok (Muzeul de arta moderna – Fundatia Ludwig), prezinta o parte a colectiei Erste Bank Gruppe, dedicata artei din Europa centrala si de est. Colectia nu a fost alcatuita la intamplare, ci la initiativa unei comisii compuse din istorici de arta si curatori de muzee. Proiectul, foarte coerent, raspunde vocatiei si misiunii pe care banca vieneza, cu pozitia ei mediana intre est si vest, si-o asuma, cea a apropierii celor doua lumi. Expozitia Kontakt incearca, asa cum declara organizatorii ei, sa joace un rol in formarea unei istorii pan-europene a artei, sa secondeze muzeele care articuleaza cu oarecare intarziere si dificultate actiuni similare. Iata deci, clar exprimat, un program care, fara sa isi propuna sa concureze sau sa conteste oferta muzeelor, nu este mai putin ambitios, dorind sa configureze un spatiu artistic comun si sa sustina o reflexie asupra tendintelor conceptualiste din arta anilor 60 si 70, de o parte si de alta a cortinei de fier.
De la nume cunoscute international ca Peter Weibel, Valie Export si Marina Abramovic, pana la altele, celebre la ele acasa sau nu numai, din Austria, Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, spatiul ex-iugoslav, Romania – Ion Grigorescu, de pilda -, expozitia Kontakt reuneste artisti din generatii diferite (nascuti intre 1920 si 1970), apropiati insa prin interesul lor comun pentru spatiul social si politic. Ion Grigorescu, prezentat in catalog de Ileana Pintilie si Cosmin Costinas, figureaza in colectia Erste Bank printr-o serie de 28 de fotografii, facute cu evidente precautii, in 6 martie 1975 la un miting electoral din Bucuresti. Sunt anii in care fotografia si aparatul de filmat devenisera deja pentru Ion Grigorescu un mod de raportare privilegiat la ansamblul realitatii, care a impregnat pictura sa la toate nivelele. Preocuparea lui pentru fotografie are si o latura care astazi tinde sa fie uitata. Ion Grigorescu s-a ocupat de Carol Popp de Szatmary, a copiat clisee vechi pe sticla ale lui, a scris si publicat despre el si despre lumea imaginilor lui, ca si despre alti fotografi necunoscuti, cu acelasi spirit cercetator si aceeasi implicare totala, dezinteresata, prezenta in tot ceea ce face. Realismul netrucat, dublat de impresia ca ceva esential si adevarat se reveleaza in lucrarile lui, intr-o vreme in care, paradoxal, realismul era chiar parte a ideologiei oficiale, a fost suparator pentru oficialitati. Ochiul aparent neutru, neimplicat, cu care Ion Grigorescu privea in jurul lui, era necrutator.
Ion Grigorescu, cel mai frapant exemplu al unui artist pentru care limita dintre viata si arta pare abolita, este un reper moral pentru generatia lui si pentru tinerii care dupa 1989 au gasit in el un model. Erste Bank a ales bine.