Romania e o tara mare, dar Munchen-ul e un oras si mai mare. Sau asa mi s-a parut la prima mea vizita acolo, dupa ce ani la rand tot visasem sa devin pentru o clipa neamt. Si am devenit, iar clipa a durat o zi si jumatate. Destul pentru a-mi da seama ca, daca ma nasteam german, romanul care sunt ar fi jucat doua carti deodata: arta si precizia.
N-am plecat aiurea, ci la invitatia UniCredit Group. S-a intamplat luni, 29 octombrie, din zori de zi si pana martea urmatoare. Cati ziaristi invitati eram? Cinci. Fiecare din cate o tara din Europa Centrala si de Est.
Primul popas, facut la cartierul general al HVB, actualmente parte din UniCredit Group, a avut menirea sa ne familiarizeze cu angajamentele pe care le-au avut si le au bancherii in materie de arta. Care arta? Arta adevarata. De pilda artele vizuale? Da, artele vizuale, domeniu in care compania detine o colectie de peste 50.000 de lucrari, de la inefabile artefacte mesopotamiene, la capodopere ale lui Tintoretto, Fernand Leger si Oskar Kokotscha. Am inteles la fata locului ca un angajament concret pe termen lung din partea unei banci poate produce efecte pozitive asupra intregului sistem cultural-artistic.
O practica raspandita este achizitia de lucrari de arta contemporana. Am vazut in peregrinarile noastre prin sediul central al bancii lucrari semnate de inegalabilii Yves Klein (Franta), Michael Biberstein (Elvetia), Georg Baselitz (Germania), Siegfrid Anziger (Austria), Peter Hutchinson (Marea Britanie), Giulio Paolini (Italia), Judy Ledgerwood (SUA), ne-am impartasit la propriu din filosofia care guverneaza nasterea si functionarea colectiilor artistice corporatiste, i-am ascultat pe cativa dintre mai-marii UniCredit Art Management Team si am parcurs alaturi de ei mai multe trepte de initiere.
Apropo de team-ul de care tocmai am pomenit, nu pot trece mai departe fara a mentiona cateva nume: Jean-Claude Mosconi, responsabil de relatii publice si comunitare in cadrul Grupului, Catterina Seia, responsabila de proiectele artistice ale UniCredit, Walter Guadagnini, profesor de arta contemporana la Universitatea de Arte Frumoase din Bologna, Lorand Heygi, director al Muzeului de Arta Moderna din Saint-Etienne, Barbel Kopplin, expert in istoria artei si curator. Bun, sa zicem ca, dupa acest maraton de contacte si vizionari, ne tragem un ceas rasuflarea la masa, dupa care, la 15.30 punct, suntem deja la Kunsthalle der Hypo-Kulturstiftung, fundatia culturala a HVB, unde, parcurgand un numar ametitor de incaperi, vedem colosala expozitie “Sub semnul grifonului de aur. Mormintele regale ale scitilor”.
Daca ajungeti la Munchen in zilele urmatoare, vizitati-o, pentru ca asa ceva nu veti mai intalni prea degraba. Am aflat acolo ca scitii, populatie nomada care a stapanit stepele Eurasiei intre secolele VIII-III inainte de Hristos, au fost mult mai mult decat ne-o spun manualele noastre de istorie si am ramas interzisi in fata abundentei de artefacte din piele, bronz, argint si aur expuse acolo.
La final, am ajuns in sala cea mai ravnita de vizitatori, unde, intr-o cutie din sticla, isi dormea somnul inghetat mumia unui rege scit, excelent conservata si plina inca de mesaje nedescifrate (ah, scitii astia nu cunosteau scrierea, dar s-au priceput al naibii de bine sa transmita semne peste milenii). Sa ne mai tragem o clipa sufletul, pentru ca urmeaza sa ni se serveasca cireasa de pe tort. Unde? La Prinzregententheater, in holul caruia ciocnim un pahar de vin cu Alessandro Profumo, CEO UniCredit Group, dupa care, la ora opt fix, suntem pe scaune in sala de concerte, alaturi de alti 500 de spectatori, asteptand cu rasuflarea taiata concertul orchestrei Filarmonicii Scala din Milano, cu faimosul dirijor Daniele Gatti la pupitru si cu Felix Mendelssohn Bartholdy si Mahler in repertoriu. Aici nu mai comentez. Au fost mai mult decat graitoare aplauzele unui public pe cat de select, pe atat de entuziast.
Dar implicarea la nivelul vietii artistice pe care o manifesta UniCredit nu este nicidecum rezervata doar Italiei sau Germaniei. Ea se reflecta tangibil in ceea ce grupul bancar reuseste sa faca in Romania. De pilda, suportul pe care il ofera Festivalului International de Film Anonimul, Festivalului International de Teatru, Premiilor UNITER, Festivalului Johann Strauss, precum si tinerilor artisti, prin burse, expozitii si prin achizitii de lucrari.
Poate si pentru ca o astept de mult si nu am incetat sa cred in ea, am primit confirmarea ca exista realmente consens intre cele doua lumi, doua lumi care se cauta.
Una inepuizabila, fertila si vibranta, alta, generoasa si constienta de faptul ca arta si cultura sunt fundamentale pentru progres, crestere economica si pentru evolutia societatii.