Bienala tinerilor artisti de la Bucuresti a fost constituita dintr-o suita de evenimente din randul carora amintim:
– Simpozionul de la Goethe Institut (14-15 oct.) prezidat de Rene Bloch, Werner Meyer, sau Ami Barak, pliat pe modelul “intrebari si raspunsuri” nu a gasit formula in care cei mai sus numiti sa conferentieze in adevaratul sens al cuvantului, revenindu-le mai degraba rolul de moderatori (de notat interventiile la obiect – foarte putine de altfel – ale lui Adrian Guta si Bogdan Ghiu).
– Galeria librariei Carturesti – vernisajul evenimentului are loc pe fundalul unui perete impachetat la propriu in hartia de ambalaj (multi metri pe multi) a unui anonim din Ramnicul Sarat – in timp ce lucrarile (continutistic mari) ale lui Roman Tolici, reala violenta a imaginii si imagine a violentei, stau ca pe rastel, adica sprijinite, nu fixate, de peretii CIAC-ului.
– Germania, Canada, China, Estonia, Olanda – sunt doar cateva dintre tarile participante; Galeria Posibila, Muzeul Literaturii, Centrul Cultural Meta, studioul Toaca – spatii dintre cele in care poliglotul se simte confortabil in perioada 14 oct.-12 nov.
– Interdisciplinaritatea, ca pseudo-prezenta, este sugerata prin spectacolul de teatru de la Green Hours – Stop the Tempo, in regia Gianinei Carbunariu; alte registre de interrelationare nemaigasindu-se in program. Exemplul literar este cu desavarsire absent – probabil ca literatura romana care se scrie acum nu a facut fata criteriilor de selectionare, ori nu s-au gasit translatorii necesari textelor in limbi straine, sau, o ultima explicatie, organizatorii Bienalei nu au cunostinta de polisemia cuvantului artist. Tot pe lista absentelor se inscriu Gili Mocanu si Gorzo – sa nu fie oare doi dintre foarte bunii artisti ai momentului indeajuns de capabili de a concura pastisele (aproape reusite) ale celorlalti expozanti?