VIRUS VIRUS!, expozitie experiment la UNAgaleria (curator: Leonor Nuridsany, director artistic: Raluca Ionescu), constituie o prima etapa a programului Puncte de sutura al asociatiei culturale La moitie pleine, program ce urmareste consolidarea colaborarilor dintre scene artistice de referinta ale Europei si centre emergente active din Bulgaria si Romania.
Contrar obisnuitului discurs de tip liniar, acest proiect deschis propune un sens de citire adaptat noilor structuri hypertext, hypermedia ale labirintului retelei Internet. Nelimitandu-se la spatiul galeriei, expozitia se propaga astfel in directia unor contexte alternative: la MNAC se organizeaza dezbateri, la Institutul Francez si in spatiul UNA artistii tin workshop-uri, pe strada Arthur Verona se expun colaborarile studentilor. Cu ajutorul scrisorilor semnate de Laetitia Carton, al pieselor sonore si animatiilor lui Gerome Nox si Lionel Sabatte se viruseaza ziare, publicatii culturale, radioul, televiziunea, e-mail-ul.
Functionand pe principiul re-constructiei ritului de intalnire cu arta in spatiul urban prin infiltrare si reminiscenta audio-vizuala, aceasta manifestare proliferanta propune o meditatie asupra multiplelor sensuri ale conceptului Virus, asupra actualitatii sale intr-o era informationala in care, paradoxal, manipularea si dezinformarea sunt facilitate de insesi mecanismele societatii informationale, de accesibilitatea continuturilor, viteza de propagare a informatiei, larga vizibilitate.
In acest context, un demers consistent este cel al tanarului artist Baptiste Debombourg. Preocupat de incarcarea cu valoare estetica a materialelor banale (ambalaje de hartie sau carton, module de polistiren destinate ambalarii aparaturii electrice), el initiaza jocuri sculpturale de tipul plin-gol, inalta biserici si arcuri de triumf, propunand o meditatie asupra noii semnificatii a artei si a frumosului in era consumista, asupra dematerializarii, conceptualizarii si a precaritatii. Acest veritabil vanzator de vise ofera spre contemplare un plafon fals, o retea confectionata din paie colorate provenite din Bora Bora, tipica fantezie exotica a insului recent alienat si hartuit. Arhitectura lucrarii aminteste preocuparea artistului de a interconecta culturi, persoane, el insusi declarandu-se un nod de conexiune al marii retele.
Intr-o lume saturata de violenta si proliferarea informatiei, artistii francezi cauta solutii de supravietuire: Laetitia Carton construieste un dictionar de sloganuri publicitare structurat asemeni unui dictioar filosofic pe domenii ca: libertate, progres, adevar, bine ori frumos, Lionel Sabatte propune sculpturi si fresce din unghii taiate, spaghetti, hartie igienica sau ghemotoace de praf si lanseaza spoturi animate fara fundal sonor (ce poate fi mai informativ, intr-un univers in care schimbarea a devenit o constanta iar inlocuirea unei informatii redundante cu o alta informatie redundanta – regula, decat linistea), Anne-Marie Rognon isi construieste ca alternativa propriul univers microscopic, inserand in spatiul urban scenografii miniaturale, discrete ce ofera aceluiasi ratacit om recent, a carui perceptie motaie anesteziata, o lectie despre privire, o sansa de evadare.