Episodul 11

16. Am intrat in casa cam buimaca. Pisi a alergat sa mi se incolaceasca printre picioare, lipindu-si capsorul de mine si miorlaind. Ma topesc cand face asa. O iau in brate s-o mangai, dar nu se lasa, ea vrea sa fie mangaiata doar intinzandu-se pe covor. Ma duc in bucatarie sa-i dau mancarea de seara, desi mai are in castronel destule graunte de-ale ei de pisica. Yvona m-a auzit si apare si ea. – Vrei sa bei ceva? ma intreaba. Cu Yvona o sa ajung betiva, de fiecare data cand vin acasa ma intreaba asta. Dar acum chiar vreau sa beau ceva. Ma dezbrac repede, fac un dus si trag pe mine un halat pufos. Ma duc in bucatarie si ma inghesui turceste intr-un scaun. E cam greu. Sau eu m-am ingrasat? De partea cealalta a mesei, Yvona a golit deja jumatate din paharul ei. Trebuie s-o prind din urma. – Ce-i cu tine? intreaba. Nu esti in apele tale. – Sunt franta. – Tttt. E altceva. Sorb din paharul de vin, simt cum bautura imi aluneca pe gatlej, imi incalzeste stomacul. De unde naiba face rost de vinuri atat de bune? – Ai de gand sa vorbesti? ma intreaba. – M-am vazut cu Alex, spun, neutru. – Esti nebuna! izbucneste. Din nou? Dupa ce-a plecat fara sa-ti spuna si n-a dat niciun semn toata saptamana? Esti curat nebuna! – Ai rabdare… – Ce rabdare sa am? Nu vezi ca te joaca cum vrea? Nu vezi ca nu-i pasa de tine? Nu vezi ca-si face mendrele ca orice nenorocit de barbat care se crede buricu’ pamantului? – Vrei sa ma asculti si sa nu te mai repezi naibii in mine? ii strig. – Ascult. Sa vad cum te-a mai imbrobodit. Nu stiu daca fac bine sa-i spun. E prietena mea, dar habar n-am daca fac bine. Dau paharul peste cap si incep sa-i spun. Totul. Ma asculta atenta cum n-am vazut-o niciodata, parca imi soarbe vorbele. Imi umple paharul, si-l umple si pe al ei si-l da peste cap. Suntem intr-o poveste, in mod sigur suntem intr-o poveste. Cred ca i-am spus de-a fir a par ce stiam, n-am adaugat nimic de la mine, nicio farama de comentariu. Brusc, tac. Imi dau seama ca nu mai am ce sa povestesc si ea parca tot asteapta sa continui. Ridic din umeri si zambesc stramb. – Asta e, zic intr-un tarziu. – Chiar ca m-a lovit, spune. – Si pe mine. – Nu m-asteptam deloc. E altceva decat credeam, mai spune. Bajbaie, nu stie ce sa-mi mai zica, ea era pregatita sa-mi frece ridichea ca-s o proasta si sa-mi turuie despre cat de nemernici sunt barbatii. – Iti dai seama ce va fi daca ramai cu barbatul asta? Nu ma gandisem la asta si nici nu intelegeam unde bate. – Daca face ce-a spus, si tu ramai cu el, o sa trebuiasca sa cresti un copil! – Asta e! – Dar esti pregatita? – Crezi ca poti spune vreodata ca esti pregatita pentru ceva? – Dar sa cresti un copil e o povara enorma! – Poate nu e. – Trezeste-te! – Vorbesc serios. Poate nu e. Habar n-am. Nici nu s-a pus problema… Nu stiu ce sa zic… Abia am aflat totul… Parca nu-i venea sa creada. Nici mie nu-mi venea sa cred cum pusese problema. Oricum, n-aveam de gand s-o rezolv in noaptea aia! – Sa schimbam subiectul, am zis. – Foarte bine. Si eu vreau sa-ti spun ceva. Te-am asteptat pentru asta. Ma mut din nou. Am zambit. – La el? – Nu fi afurisita cu zambetul asta! Da, la el. – Parca ziceai… N-are importanta ce ziceai. – Exact. N-are importanta. Nu pot fara el. Nu poate nici el fara mine. A incercat acum o saptamana sa nu-mi spuna ca nu poate fara mine, si-a facut o delegatie special ca sa fie departe, in creierii muntilor, de unde sa nu poata da nici macar un telefon, si-mi spune acum ca a turbat si abia astepta sa se intoarca. Asta e. – Il crezi? – La inceput nu l-am crezut. Pe urma m-am gandit ca nu prea poti inventa asa ceva, asa simteam si eu, asa ca mi-am zis ca nu poate sa nu fie adevarat. Am ridicat paharul, ca si cum i-as ura succes. O sa am toata casa a mea, sa-mi fac din dormitorul ei un living, cum mi-am dorit demult. – Cand pleci? – Maine, sau poimaine. Sa-mi strang lucrurile intai. Am stabilit ca de data asta o sa plec cu toate lucrurile inapoi si o sa vina sa m-ajute…   17. Toata noaptea m-am visat de   mana cu Alex al meu. Umblam pe coclauri, umblam pe strazi, intram prin magazine fara sa cumparam ceva, treceam ca niste umbre prin sali de cinematograf, nu ne opream o clipa. Il intrebam: – Pe noi nu ne dor picioarele? Mergem de-o zi intreaga, fara oprire. – De ce ne-ar durea? Avea dreptate. De ce ne-ar durea? Si mergeam mai departe. M-am trezit cu gandul ca trebuie sa-l sun neaparat, cat mai repede. Dar a fost intai nebunia de pe drum, pana la redactie, pe urma nebunia de la redactie, alergau cu totii incolo si-ncoace, se intamplasera trei accidente in locuri diferite, trebuiau sa trimita repede reporteri sa afle, sa filmeze, sa transmita de acolo in direct, cel putin intr-unul din cazuri. Nu venise inca toata lumea, asa ca, indata ce m-a vazut, seful a si zis sa-mi iau operatorul si sa ma car, sa nu cumva sa ajunga concurenta inaintea noastra. – Oricum sunt mai buna ca ei, am replicat. Pot sa ajunga si de-o mie de ori inaintea noastra. – Nu e bine, a zis el. Or sa-si aleaga cel mai bun loc de transmisie si te rad. Sterge-o! Pe Alex am reusit sa-l sun abia spre seara. – Buna, frumoaso, mi-a raspuns. Nu m-asteptam sa ma suni. – Nu te-astepti tu la multe! – Surprize? – Nu, pur si simplu nu te-astepti la multe. Ce faci? Mi-a spus pe scurt. – Nu de-asta m-ai sunat, s-a grabit sa adauge. Te-a impresionat ce ti-am povestit aseara si vrei sa compatimesti cu mine – Nu fi prost! E adevarat ca m-a impresionat, dar n-am de gand sa-ti plang de mila. N-as avea de ce, esti prea tare. – Esti sigura? – Absolut sigura! – De ce m-ai sunat? – Vreau sa stau de vorba cu tine, pe indelete. – Si eu vreau, a spus. Dar nu azi. Cat am fost plecat din tara, am lasat casa unor prieteni. Am gasit-o in paragina. M-am apucat sa repar. Cand m-am intors din Moldova, mi-am dat seama ca e mare urgenta, lucreaza doi mesteri zi si noapte, si eu cot la cot cu ei. Mai avem pana razbim. – Cand ai timp, da-mi un semn. Cred ca vocea mea a sunat straniu. S-a grabit sa intrebe: – S-a-ntamplat ceva? – Sunt obosita. Am fost toata ziua pe drumuri, am transmis de la accidentul de pe autostrada… – Am auzit. – Da-mi un semn, am mai spus. – Nu uita ce ti-am spus data trecuta, si a inchis. Ce-mi spusese data trecuta? Aseara sau mai inainte? Imi spusese atatea… O, Doamne, chiar sunt obosita! Ma gandeam sa-mi las masinuta la redactie si sa iau un taxi pana acasa. N-am stat mult in cumpana, m-am razgandit. Doar n-or fi drumurile atat de aglomerate, e tarziu, nebunii care tot alearga prin oras s-or fi retras la casele lor. Multi se retrasesera, intr-adevar, am ajuns repede, fara vreun incident. Acasa nu era decat Pisi. Nici n-am intrat bine si mi-a sunat telefonul. N-o mai facuse demult! Matei. – Micuto, am gatat. – Ce spui? – Am gatat clipul. M-am trezit brusc. – Tu vorbesti serios? Intreb aiurea, altfel nu sunai. Cum naiba l-ai terminat in doua zile? – Mare lucru! Si-asa a fost prea mult. Am avut chef sa lucrez asta-noapte si acuma l-am revazut si n-am ce schimba. Doar daca nu te-ai razgandit si nu vrei cine stie ce efecte… – Nu vreau. Cand il vad? – Cand vrei. – Acuma! – Nu e tarziu? – Pe dracu tarziu! – Asteapta-ma, ajung intr-o jumatate de ora. – Daca vrei ceva de baut, iti aduci. Am golit ultima sticla aseara cu Yvona. A venit chiar mai repede. Copiase clipul pe un CD, l-am vazut de cateva ori, era altceva decat imi imaginasem, era incredibil. Rochiile alea amarate, facute de copii orfani, pentru lume obisnuita, sarmana, cu bani putini, care n-are habar de colectiile caselor de moda, pareau teribil de frumoase. Straluceau. Nu m-am putut abtine si am sunat-o pe Silvia. – Fii linistita, nu dorm la ora asta, mi-a spus. – E gata clipul, am informat-o. A urmat o pauza, nu realiza. – Clipul, am repetat, e gata. Si e formidabil. – Nu stiu cum sa-ti multumesc, a soptit. – Uite ce trebuie sa faci, i-am spus. Vino in cursul diminetii la televiziune, sa te duc la departamentul de vanzari. Poate-l accepta repede, sa-l difuzeze pe post. O sa te coste ceva. – Oricat… – Nu spune prostii. Nu le spune asta, aia sunt in stare sa te jupoaie, am sa incerc sa pun o vorba. Numai sa nu vrei sa-l difuzeze in prime time, nu te poti lipi cu asa ceva de spatiul ala. Dar in cursul zilei va fi perfect. – Important e sa-l vada lumea.   Din volumul in pregatire la Editura Cartea Romaneasca
Subiecte #foileton#Stelian Turlea