Episodul 13

Imi faceam probleme degeaba, Silvia s-a inteles imediat cu departamentul vanzari. I-au programat clipul si l-au si difuzat. Fara nici o legatura, tot in zilele astea am predat stirea despre fabricuta de haine la care au fost angajate fetele date afara de la casa de copii pentru ca implinisera optsprezece ani. Erau vreo noua, zece, pe unele nu le vazusem niciodata. Silvia mai avea si alte muncitoare, dar pe mine ma interesau fetele alea in primul rand. Cred ca am facut din nou o treaba buna, oricum eu sunt multumita de mine. Spre surpriza mea, nici nu trecuse seara si au inceput sa vina mesaje pe site-ul postului. Unii ma injurau, cica stirea aia era reclama mascata, altii imi dadeau in cap, pe cine intereseaza dom’le ca si-au gasit niste fete de lucru? Sunt in tara asta sute de mii de someri, pe ei nu-i vedeti? Imi venea sa pun mana pe maus si sa-i scriu nesimtitului care spusese asta, sa-l intreb daca el a miscat vreun deget pentru cineva in viata lui. Tarziu – ma pregateam sa plec – a venit un alt mesaj. Cineva imi scria ca vazuse conditiile preistorice in care se lucra in atelierul Silviei, cu masini de cusut de pe vremea bunicii, pe care le stransese de la materiale reciclabile, si cazane de vopsit materialele de-acum un secol. Omul avea o tehnologie noua, nu prea intelegeam la ce se refera, sau nu explica pe intelesul meu, oricum ma interesa mai putin tehnologia. Voia sa doneze atelierului, ca nu puteam sa-i zic fabricuta, tehnologia asta, fara tam-tam, si avea nevoie de coordonate. I le-am dat, dar i-am scris ca nu pot sa nu urmaresc ce se intampla, asa ca voi face publica donatia lui si voi filma cum lucreaza fetele in noile conditii. Singura concesie pe care i-o puteam face era sa nu-i dau numele, daca nu doreste. Dupa vreo cateva zile, le-am filmat pe fete in noile conditii de lucru, am difuzat stirea si pe urma am uitat subiectul. Mi l-a reamintit Ilona. – Ar trebui sa scrii la fel despre toata lumea, spunea. Chiar nu intelegeam la ce se refera. – N-ai facut tu o stire despre fabrica aia de haine unde m-ai dus sa ma faci de rahat? – Nu te-am dus sa te fac de rahat nicaieri, am protestat destul de enervata. Tu ai vrut neaparat sa mergi, ca sa te fatai pe podium… – N-a fost deloc asa! Dar nu asta e subiectul. E unul care le-a dat niste echipamente si tu ai scris despre asta. – Mai vii de-acasa. – E un escroc. – Poftim? – Omul ala e un escroc, te-a fraierit si pe tine si pe muierea aia care vrea sa se-mbogateasca pe spinarea orfanelor si pe toti care s-au mai bagat in chestia asta. Nu tin minte s-o mai fi auzit atat de inversunata impotriva cuiva. – Programul ala nu-i al lui, a continuat. L-a furat! Iar eu ii reprezint pe oamenii de la care a furat. Acum intelegi? Iar oamenii de la care a furat nu numai ca sunt puternici si bogati si si-au ridicat uzine in vreo trei orase, dar si vor sa mearga pana la capat sa-si recapete ce e al lor. Doamne, Dumnezeule! Ajunsesem in conflict cu sora-mea de la o stire! – Esti sigura ca e cum spui? am baiguit. – Vrei amanunte? N-ar trebui sa ti le dau, dar oricum nu sunt dintre cele pe care le strang in dosar pentru proces. Omul tau a lucrat ca inginer la firma pe care o reprezint, a inventat ce-a inventat cat a lucrat aici, cu materialul oamenilor astora, pe sculele lor. Si pentru ca nu s-a inteles la bani, si-a strans catrafusele, si-a dat demisia si a plecat cu proiectul pe care l-a facut in alta parte, cu altii. N-avea nici un drept si nu cred ca a fost atat de destept sa mearga intai de toate la OSIM sa-si inregistreze inventia. Oricum, oamenii mei au portite suficiente sa-l combata, iar varul patronului e chiar secretarul ministrului economiei. Ma apucase un fel de greata. – De ce faci toate astea? am intrebat-o. – Ce anume? – Lovesti in femeia care le-a salvat pe orfane. – Parca-mi pasa mie de femeia care le-a salvat pe orfane! Aici e vorba de o afacere banoasa, gramezi de bani, nu-ntelegi tu! Crezi ca toate lumea trebuie sa stea pe lefurile paduchioase de profesori si chiar ziaristi? Ma lamurisem, zeul e banul. Dar tot imi lipsea ceva. – Cum ma priveste pe mine tot ce-mi spui? am insistat. – Ar trebui sa-i tratezi egal si pe oamenii pe care-i reprezint. Sa mai faci un reportaj si cu ei. – Doar pe ce-mi spui tu? Nu se poate. Mai ales ca zici ca va fi un proces… – Eram sigura! a strigat atat de tare ca am fost nevoita sa-mi indepartez telefonul de ureche. Am sa merg la ziare sa-mi faca dreptate! Si la tribunal, desigur. N-am mai apucat sa-i mai spun ceva. Inchisese. * N-a aparut ceva decat intr-o foaie de scandal, un articol vizibil platit, din care nu intelegeai nimic, doar ca Ixulescu a furat o inventie pe care o facuse intr-o firma si care chipurile ar fi apartinut firmei, daca-i daduse bani sa munceasca in perioada aia, dar omul nu stiu din ce motive si-a dat demisia, s-a dus s-o testeze in alta parte si cine detine prototipul se poate imbogati. Unde era furtul? Si deodata secretarul ministrului a fost demis, nu exista vreo legatura cu cazul, sau nimeni n-a facut-o, dar cam peste noapte au inceput sa apara fel si fel de informatii despre matrapazlacuri vechi si licitatii oneroase, pe baza carora patronii in cauza facusera atata avere, incat lumea se mira ca n-au intrat in top 300. Sau poate or fi fost, nu eram sigura. Ma intrebam cum o sa-i mai scoata basma curata Ilona. Dar cam tot atunci, adica e chestiune de zile, mi-a aparut si numele intr-un ziar, hodoronc-tronc. Cineva istet ma lega de inceputul afacerii. Reiesea ca nu sunt omul cuiva, dar ca nimic nu s-ar fi declansat daca nu-mi bagam eu nasul sa fac un reportaj. Eram revoltata. In ce-mi bagasem nasul? Mi-am facut meseria, am informat despre un caz. Mai mult, era unul social, cineva avusese inima sa dea de lucru unor tineri abia iesiti din adolescenta, ca sa nu mai bantuie strazile sau sa ajunga pe centura. Iar eu spusesem asta. Si pe cel care ajutase il sprijinise un altul. Si spusesem si asta. Nu ca mi-ar fi fost frica, dar chiar n-aveam nici in clin, nici in maneca cu afacerea! Eram atat de furioasa, ca l-am rugat pe seful meu sa ma lase libera o jumatate de zi, orice as fi facut, nu puteam lucra. – Nu pune la inima, mi-a zis. – Cum naiba sa nu pun, cand… ? Mi-am dat seama ca e aiurea sa strig la el, aiurea sa ma enervez, aiurea sa cer explicatii, oricum n-aveam cui, era aiurea totul. Sa nu-mi spuna mie careva ca toate sunt perfecte in lumea asta! Pe naiba, de-o suta de ori pe naiba! Am batut strazile. Si pe urma am facut ce fac de obicei cand sunt foarte stresata, am inceput sa colind magazinele de toale. Suna telefonul in draci, n-am raspuns nimanui. Uite ca se putea! Nici macar la toale nu m-am oprit, imi umblau ochii dupa genti. Daca stau bine sa ma gandesc acum, chiar ca au dreptate cei care sunt convinsi ca femeile isi duc cu gentile propriile nevroze si le indeasa cu obiecte ca sa-si mascheze propria nesiguranta si sa-si flateze vanitatea. Winnie din O, ce zile fericite! sta ingropata in pamant pana la gat, dar are langa ea o gentuta cu perie si oglinda. Chestia asta m-a fascinat! Am avut un fix pentru genti de cand am scos nasul in lume. Indesi in ele ce vrei, pixuri, banuti, oglinjoare, sticlute cu parfum, carnetele, bomboane, hapuri, acte, numere de telefon si adrese, carti de vizita, batistute, scrisori, piepteni, brose de schimb, tampoane, rujuri, puful pentru pudra, farduri, demachiante, nu se stie niciodata cand ai nevoie de ele, doar le treci cu toptanul dintr-o geanta intr-alta, in care fara dubiu mai erau alte maruntisuri uitate, dar in mod sigur de nearuncat. Ador orice forma de geanta, trapezoidale, rotunde, ovale, galetuse, cu multe buzunarase ori fara, cu fermoare sau incuietoare, cu manere sau agatatoare de umar, din panza, catifea, tweed sau tricot, rafie brodata ori satin plin de briliante, piele sau imitatie de piele, chiar si nailon bicolor, asortate ori nu cu pantofii, intotdeauna cat mai incapatoare, genti rigide sau moi, genti in editie limitata, pentru care trebuie sa te inscrii cu ani inainte la casele de moda si despre care doar am citit prin reviste si carti. Pentru o geanta sunt dispusa sa fac orice sacrificiu! Asa ca, dupa cateva ore de cautari, cu pungi noi in fiecare mana, platesc si ma indrept fericita spre casa. Abia astept sa le mai vad o data, acasa, in fata oglinzii, abia astept sa incep sa le port, de maine! N-a fost o zi degeaba! Pe scarile blocului e intuneric sa-ti bagi degetele in ochi. E un bloc cu patru etaje, n-are lift, eu locuiesc la al treilea. Urc pe bajaite, pipaind zidul. Numar etajele. Cand sa ajung in fata usii apartamentului, simt o rasuflare in ceafa si-o lovitura in gamba. Strig de durere, scap gentile, primul gand imi e ca m-a urmarit unul sa mi le fure, am dat pe ele o groaza de bani. Strig de spaima, nu tin minte daca am cerut ajutor sau am urlat numai sau si una si alta, mai degraba asta. Un pumn zdravan in plex ma indoaie de durere, apoi un alt pumn in fata, ma izbesc cu capul de perete, Doamne, imi zic, sa nu aiba un cutit, sa ma desfigureze, urlu probabil in continuare, cred asta pentru ca urmatorul pumn il primesc in gura, voia probabil sa ma faca sa tac, ma dor dintii inspaimantator, simt ca mi s-au lovit in niste degete butucanoase. Apoi mi se inmoaie picioarele si ma preling in josul peretului. Inainte sa lesin aud vocea lui Alex al meu care ma striga, sigur nu e o iluzie, si pasi care coboara zgomotos si parca o imbranceala si niste injuraturi, dar nu ma lamuresc, cad in alta lume.   Din volumul in pregatire la Editura Cartea Romaneasca
Subiecte #foileton#Stelian Turlea