M-am numărat printre cei care, o lungă perioadă de timp, au crezut în viitorul bursei autohtone și, în logica acestei credințe, am investit mare în companiile autohtone listate. Am mai avut chiar un dram de speranță când noua conducere părea să aibă planuri ambițioase.
Numai că totul s-a dovedit la fel de iluzoriu ca un castel de nisip. Măcinată de dispute, orgolii și neîncredere între principalii actori, și asta nu de ieri, de azi, chinuindu-se cu un rulaj zilnic derizoriu, ca să nu spun altfel, care se ridică în cel mai bun caz la 3 milioane de euro, tot atât cam cât se tranzacționează la Frankurt în cinci-zece minute, bursa autohtonă, sau mai bine spus ideea de bursă autohtonă, primește lovitură după lovitură ceea ce îi apropie obștescul sfârșit.
Fondul Proprietatea, cel mai mare și expus emitent, este măcinat de conflicte juridice, cel mai recent materializat cu anularea hotărârii de numire a Franklin Templeton ca administrator al său. Listările pachetelor minoritare deținute de statul român se amână la nesfârșit de ani și ani, deși sunt prevăzute ca obligații în contractele asumate cu Fondul Monetar Internațional.
Pentru a suplini lipsa de interes a emitenților autohtoni, conducerea bursei a decis să apeleze la importuri de emitenți de parcă asta ar fi soluția reală a problemelor sale… Tocmai citesc că un foarte mediatizat broker este căutat de toată lumea zilele acestea fiind bănuit că a plecat cu banii investitorilor. Și sigur că în contextul ăsta își fac locul și investitori pe măsură. Ca de exemplu unul la fel de mediatizat ca și dl. Sima care, cu o pungă de bani, alta nu cea plimbată prin parcările bucureștene, a reușit printr-o suveică clasică să cumpere pachetul de control la câțiva emitenți locali: Electroargeș, Argus, Braiconf, Artego folosind pentru noile achiziții numerarul firmei cumpărate anterior și diluând deținerile minoritarilor prin majorări dubioase de capital social.
Intermediari sunt din ce în ce mai puțini, în timp ce investitorii instituționali străini își lichidizează chiar și în pierdere deținerile de pe piața locală.
Până și Ziarul Financiar s-a hotărât să se despartă de bursa autohtonă nemaipublicând în paginile sale cotațiile nici măcar ale principalilor indici și emitenți. Ca unul care am investit pe bursa locală încă din anul 1998 îmi permit să pun o întrebare decidenților actuali ai bursei locale: de ce nu aruncați prosopul și căutați alte surse de venit?
Eduard Dinu este prof. dr. Academia de Studii Economice din București
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.