Rugby-ul a fost pana nu de mult un sport pentru amatori. Primul articol al regulamentului International Rugby Board ii interzicea oricarui jucator sa primeasca bani pentru evolutiile pe terenul de rugby. In 1995, o data cu finalul Cupei Mondiale din Africa de Sud, ultimul bastion al sportului boem s-a prabusit. Jucatorii nu isi mai puteau permite sa duca viata unui sportiv profesionist, cu statut de amator. Presiunile constante de a deschide portile profesionismului in rugby i-au determinat pe cei care conduc forul international sa schimbe “constitutia” rugby-ului. In scurt timp s-a dovedit ca rugbyul este o afacere extrem de profitabila. In tarile unde acest sport reprezinta cel putin un mod de a privi viata, banii provenind din drepturi de bilete la meciuri, televiziune, publicitate, marketing au inceput sa curga spre actorii din stadioane – jucatorii de rugby.
Fiecare federatie sau club are dreptul sa isi plateasca acum, dupa propriile puteri, jucatorii. Marile natiuni ale rugby-ului investesc rapid (si masiv!) in contracte cu jucatorii. Multi dintre cei care trecusera la Rugby League, schisma profesionista a rugby-ului, singura in care se puteau plati jucatorii, se reintorc la Rugby Union (varianta traditionala, cea in 15, cunoscuta si in Romania), pentru ca incep sa apara contracte extrem de interesante din punct de vedere financiar.
Cupa Mondiala de rugby devine intr-un timp foarte scurt (au trecut doar 16 ani de la prima editie) unul dintre cele mai importante evenimente sportive ale lumii. De la o editie la alta se inregistreaza record dupa record.
Daca in 1987 au asistat 600.000 de spectatori, 12 ani mai tarziu s-au vandut 1.750.000 de bilete. Un bilet la finala Rugby World Cup 1999 de pe Millenium Stadium a ajuns in ziua meciului sa fie vandut, pe piata neagra, cu 1.700 de lire sterline. Federatia Australiana de Rugby a anuntat ca peste doua milioane de bilete vor fi vandute pana la sfarsitul Cupei Mondiale, care se afla in plina desfasurare. Cel mai scump tichet va costa la pretul oficial 535 de dolari, pentru finala de pe Stadium Australia din Sydney.
Si in privinta numarului de telespectatori, Cupa Mondiala a avut parte, de la o editie la alta, de cresteri spectaculoase: in 1987 au urmarit turneul final 300 de milioane de telespectatori din 17 tari, in timp ce in 1999, Cupa Mondiala a fost urmarita de trei miliarde de telespectatori din 140 de tari.
Profitul net al competitiei a fost in 1987 de un milion de lire sterline. Cu 12 ani mai tarziu, Cupa Mondiala aducea 47 de milioane de lire. Si acum, impactul economic asupra Australiei va fi semnificativ: peste 60.000 de turisti sunt prezenti la Antipozi in timpul Cupei Mondiale.
S-a creat chiar si un Business Club Rugby World Cup, care si-a deschis “filiale” in toate cele 20 de natiuni participante. Oamenii de afaceri care sunt in acelasi timp si fani de rugby au intrat in acest club, urmand sa imbine, in timpul calatoriei la Cupa Mondiala, placerea de a se afla in tribunele stadioanelor cu intalnirile de afaceri cu businessmani din alte tari.
Echipa buna inseamna federatie bogata
Rugby-ul si Cupa Mondiala de rugby sunt deja o afacere extrem de profitabila in tarile cu mare traditie in acest sport. Trecerea la profesionism a facut si va continua sa faca insa si multe victime. Diferentele de valoare dintre echipele nationale, existente inainte de era banilor in rugby, s-au accentuat enorm. Federatiile bogate isi permit sa plateasca zeci de milioane de dolari pe contracte, in timp ce natiunile sarace se lupta in zadar sa-si pastreze jucatorii de valoare in campionatele lor.
Australia, de exemplu, a investit in ultimii patru ani (de la Cupa Mondiala din 1999 pana in prezent) 80 de milioane de dolari australieni numai pentru echipa nationala. Dintre acestia, 70 de milioane au fost folositi pentru contracte cu 100 de jucatori cu potential de a face parte din reprezentativa Wallabies. Transformati in euro, acesti bani ar insemna un salariu mediu lunar in jur de 9.000 de euro pe jucator.
Evident, primii 30 de Wallabies care au pornit pe 10 octombrie campania de aparare a titlului mondial joaca pe sume mult mai mari. Doar pentru primul meci al Australiei din grupe, impotriva Argentinei, fiecare jucator a primit cate 10.000 de dolari australieni, doar pentru faptul ca a intrat pe teren.
Ai nostri au mers in Australia pe banii lor
Cu o intreaga echipa de specialisti roind in jurul jucatorilor (antrenori de atac, antrenori de aparare, doctori, fizioterapeuti, nutritionisti, psihologi – si lista poate continua), putem considera ca normal scorul de 90-8 inregistrat de Australia in meciul de pe Suncorp Stadium din Brisbane, in compania Romaniei.
Federatia Romana de Rugby (FRR) are un buget anual de 1.000.000 de euro. Aceasta se intampla insa doar de cativa ani, de cand alaturi de rugby au venit cateva companii mari din Romania, care au devenit partenerii federatiei. Desi pare mult, bugetul este insuficient pentru a ne putea compara cu superputerile rugby-ului mondial. Dublul bugetului anual al FRR se va strange numai din vanzarea biletelor la semifinala Cupei Mondiale din 15 noiembrie, Australia – Noua Zeelanda.
Daca Rugby World Cup Ltd., organizatorul Cupei Mondiale, nu i-ar fi suportat Romaniei, ca de altfel tuturor tarilor participante, cheltuielile legate de participarea la Cupa Mondiala, este sigur ca echipa noastra nu ar fi avut posibilitatea sa ia parte la marele eveniment. Un bilet de avion la business class pe ruta Bucuresti-Sydney si retur a costat peste 10.000 de dolari. Asadar, numai biletele de avion pentru delegatia de 42 de oameni ar fi insemnat aproape jumatate din bugetul anual al federatiei. Daca s-ar pune la socoteala si hotelurile pentru o luna, cat a durat parcursul Romaniei la Cupa Mondiala, federatia ar fi devenit datoare pentru urmatorii doi-trei ani.
Exista si prime de infrangere
Avand cheltuielile de deplasare asigurate de catre organizatori, Federatia Romana a reusit, pe masura posibilitatilor, sa le ofere jucatorilor tricolori contracte de participare la Rugby World Cup Australia 2003. Fiecare din cei 30 de jucatori prezenti in lot a primit o indemnizatie neta de 20 de euro pe zi. Inmultit cu cele 34 de zile de prezenta la Cupa Mondiala, inseamna 680 de euro. De asemenea, FRR a mai platit o prima de participare de 500 de euro.
Pentru a stimula jucatorii, Federatia Romana de Rugby a mai stabilit si o grila de premiere in functie de rezultatele jocurilor si de obiectivele atinse la Cupa Mondiala din Australia (vezi caseta). Astfel s-a nascut o premiera – bani acordati “la infrangere”. Amuzanta pentru cei mai multi, ideea a fost bine primita de sportivi. Sunt unii care sustin chiar ideea ca daca n-ar fi fost acesti bani, nationala noastra ar fi incasat mai multe puncte in Australia.
Doua divizii valorice?
O data cu cresterea diferentelor de buget dintre federatiile bogate si cele sarace au aparut si diferentele din ce in ce mai mari de valoare dintre natiunile din rugby. Exista acum mai multe divizii valorice mondiale, foarte bine delimitate. Cu greu, daca nu cumva chiar imposibil, se poate produce acum o surpriza de proportii in rugby-ul mondial. Ierarhiile sunt extrem de bine definite si totul se reduce, in cele din urma, la sumele de bani investiti in sport.
Acum se vorbeste tot mai des la o despartire a Cupei Mondiale in doua divizii valorice, astfel incat sa nu mai apara scoruri de genul 142-0 (Australia – Namibia), 111-13 (Noua Zeelanda-Uruguay) sau 90-8 (Australia-Romania). Intrebarea care se pune este insa daca o astfel de schimbare ar fi in acord cu ideea de mondializare a rugby-ului, la care adera International Rugby Board.
Primele stabilite de FRR pentru Australia
Meciul cu Irlanda (11 octombrie 2003):
– pentru victorie: cate 1.000 de euro pentru fiecare din cei 22 de jucatori aflati pe foaia de joc si cate 300 de euro pentru fiecare jucator neconvocat din lotul de 30 aflati la Cupa Mondiala;
– pentru infrangere mai mica de 15 puncte, inclusiv: cate 500 de euro pentru fiecare din cei 22 de jucatori aflati pe foaia de joc si cate 150 de euro pentru fiecare jucator neconvocat din lotul de 30 aflati la Cupa Mondiala;
– pentru infrangere la o diferenta intre 15-30 de puncte: cate 250 de euro pentru fiecare din cei 22 de jucatori aflati pe foaia de joc si cate 75 de euro pentru fiecare jucator neconvocat din lotul de 30 aflati la Cupa Mondiala.
Meciul cu Australia (18 octombrie 2003):
– pentru victorie: cate 2.000 de euro pentru fiecare din cei 22 de jucatori aflati pe foaia de joc si cate 500 de euro pentru fiecare jucator neconvocat din lotul de 30 aflati la Cupa Mondiala;
– pentru infrangere mai mica de 15 puncte, inclusiv: cate 1.000 de euro pentru fiecare din cei 22 de jucatori aflati pe foaia de joc si cate 300 de euro pentru fiecare jucator neconvocat din lotul de 30 aflati la Cupa Mondiala;
– pentru infrangere la o diferenta intre 15-30 de puncte: cate 500 de euro pentru fiecare din cei 22 de jucatori aflati pe foaia de joc si cate 150 de euro pentru fiecare jucator neconvocat din lotul de 30 aflati la Cupa Mondiala.
Meciul cu Argentina (22 octombrie 2003):
– pentru victorie: cate 1.000 de euro pentru fiecare din cei 22 de jucatori aflati pe foaia de joc si cate 300 de euro pentru fiecare jucator neconvocat din lotul de 30 aflati la Cupa Mondiala;
– pentru infrangere mai mica de 15 puncte, inclusiv: cate 500 de euro pentru fiecare din cei 22 de jucatori aflati pe foaia de joc si cate 150 de euro pentru fiecare jucator neconvocat din lotul de 30 aflati la Cupa Mondiala;
– pentru infrangere la o diferenta intre 15-30 de puncte: cate 250 de euro pentru fiecare din cei 22 de jucatori aflati pe foaia de joc si cate 75 de euro pentru fiecare jucator neconvocat din lotul de 30 aflati la Cupa Mondiala.
Meciul cu Namibia (30 octombrie 2003):
– pentru victorie: cate 500 de euro pentru fiecare din cei 22 de jucatori aflati pe foaia de joc si cate 200 de euro pentru fiecare jucator neconvocat din lotul de 30 aflati la Cupa Mondiala.
radu.constantin@frr.ro