Consortiul format din firmele Moody-Rom Trading (Romania), Moody International Trading (SUA), OOO Temerso (Rusia) si ZAO Temerso (Rusia) a cumparat, in luna martie, 99,54% din actiunile uzinei de tevi Republica din Bucuresti, pentru 1,9 milioane de euro.
Sindicalistii si salariatii de la Republica s-au inteles de minune cu noul patron al societatii inainte ca acesta sa devina actionar majoritar al societatii. Ba chiar au facut demersuri sustinute pe langa Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului (APAPS) in favoarea actualului proprietar.
Ce s-a intamplat intre timp? In mai putin de trei luni, fostii prieteni au devenit dusmani de moarte, iar “sindromul Resita”, al salariatilor care nu-si mai suporta patronul dupa privatizarea fabricii lor si il determina sa plece, pare a-i fi molipsit si pe cei 1.400 de salariati ai uzinei Republica. S-a ajuns pana acolo incat salariatii nu i-au lasat pe noii proprietari sa intre in uzina, iar acestia, drept raspuns, au angajat o firma de paza pentru a-i pazi pe angajati cu cainii.
In ciuda faptului ca mai marii APAPS au anuntat ca conflictul de la Republica a fost aplanat, sindicalistii continua sa iasa in strada, desi au de cateva zile o hotarare judecatoreasca definitiva si executorie prin care instanta le da dreptate in conflictul lor cu patronatul. Sindicatele sustin ca APAPS “a vandut fabrica unor faliti” care n-au bani sa le plateasca salariile, iar patronatul ameninta cu rezilierea contractului de privatizare, acuzand faptul ca a descoperit abia acum o serie de datorii ale uzinei, de care nu-l instiintase nimeni la momentul incheierii contractului.
Ne mai vedem dupa trei luni
APAPS si noul proprietar de la Republica au anuntat la 12 iunie ca nu mai exista nici un conflict intre sindicate si patronat, deoarece acesta din urma s-a angajat sa plateasca salariile restante, conform unui grafic agreat de toata lumea. Atunci de ce mai ies in strada niste salariati care nu mai muncesc din octombrie anul trecut? Liderii sindicatelor sustin ca angajatilor li s-ar cuveni, in medie, cate 30 de milioane de lei, suma ce reprezinta salariile restante pe ultimele patru luni, si nu 4,5 milioane de lei, asa cum a promis patronatul.
In plus, nu stiu ce se va intampla cu locurile lor de munca. “Actualul proprietar vrea sa ne dea pe toti afara timp de trei luni, dupa care sa ne reangajeze, asa dupa cum reiese dintr-o adresa trimisa la sindicat. Pe deasupra, vor sa ne lichideze si cartile de munca. Invoca lipsa de finantare, spunand ca in aceasta perioada vor sa se redreseze. Dar noi ce facem atata timp, mai ales ca nu muncim de mai bine de jumatate de an!”, spune Constantin Dobre, liderul sindicatului Malaxa, care grupeaza 1.200 din cei 1.400 de angajati ai uzinei Republica.
Dobre ii banuieste pe noii patroni ca, dupa cele trei luni de intrerupere a activitatii in uzina, vor sa beneficieze de prevederile unui act normativ care ofera angajatorului un credit de 100 de milioane de lei pentru fiecare somer angajat.
In ceea ce ii priveste pe muncitori, multi considera ca s-au amagit atunci cand, inainte de privatizare, au refuzat disponibilizarea in baza Ordonantei 8/2003, fiindca au crezut ca le va fi mai bine cu un patron privat. Potrivit actului normativ, persoanele disponibilizate de la societatile de stat si care au o vechime in munca de pana la 15 ani vor beneficia de un venit lunar de completare pe o perioada de 20 luni, cele cu o vechime cuprinsa intre 15 si 25 de ani – timp de 22 de luni, iar cele cu vechime peste 25 ani – timp de un an. Cei 550 de angajati care au plecat inainte de privatizare pe baza Ordonantei 8 par acum sa fi tras lozul castigator, spre deosebire de cei care au ramas. “Noi am ramas aici crezand ca va fi ceva mai bine si nici pana acum nu ne-am luat banii, iar aia care au plecat stau acasa acum si isi iau banii fara sa faca nimic”, spune Petre N., un prelucrator prin aschiere.
Deocamdata, sindicatele au deschis o actiune in justitie la Tribunalul Muncii impotriva noului proprietar, pe care au si castigat-o: instanta a emis o hotarare definitiva si irevocabila, dar cu posibilitate de recurs, prin care noul actionar majoritar este obligat sa plateasca salariatilor drepturi banesti restante in valoare de 1,2 milioane de dolari. Cu alte cuvinte, sindicalistii au in mana un titlu judecatoresc prin care pot sa-si execute fabrica unde lucreaza: un stoc de teava, un activ etc. Disperarea la care au ajuns unii pare sa indice ca e posibil sa se ajunga si la asa ceva.
“E adevarat ca atata timp cat am lucrat cu cei la Moody nu mergeam la toata capacitatea noastra. Dar pe noi nu ne interesa. Noi doream doar sa ne luam banii. Si acum, unii dintre noi sunt dispusi sa plece din fabrica daca li se platesc banii”, spune Ioan D., un maistru de la Republica. Multi dintre angajatii de la Republica au muncit, in tot acest timp cat fabrica a fost oprita, pe unde au putut: ba pe la Europa, ba pe la alte societati comerciale.
Sindicalistii sunt in conflict si cu APAPS, dar si cu unii dintre membrii conducerii executive. Acest conflict mai vechi are la baza presupuse cuvinte grele pe care sindicalistii le-ar fi aruncat la manie unei directoare.
Patronatul contraataca
Ce poate fi mai rau pentru un investitor decat sa intre in conflict cu propriii angajati? Probabil doar un conflict care se declanseaza tocmai in momentul in care la Bucuresti a venit momentul relansarii relatiilor economice dintre Romania si Rusia, prin infiintarea Camerei de Comert Romano-Ruse. “Sindicatele de la Republica actioneaza ilegal si comit fapte antisociale. Sindicatele ignora legea si dreptul din Romania si isi fac propria politica. Ele nu au permis patronilor sa intre in uzina, terorizeaza oamenii si ii conving sa realizeze o serie de actiuni ilegale. Toate acestea le-am prezentat Politiei, Jandarmeriei si Ministerului Justitiei. Cred ca cineva din afara manipuleaza sindicatele”, spune Ivan Alexeevici Trifonov, reprezentantul patronatului intreprinderii.
Conducerea uzinei spune ca protestele angajatilor au determinat neindeplinirea termenilor unui contract pentru livrarea a 6.000 tone tagla de la Combinatul Metalurgic din Nijni Taghil, Rusia, pierderile provocate de neindeplinirea contractului reprezentand 250.000 de dolari pe luna. De asemenea, au fost reziliate contracte pentru livrarea de tevi in valoare de 6 milioane de dolari, iar pierderile provocate de neindeplinirea contractelor reprezinta 450.000 dolari.
Conducerea mai spune ca au fost intrerupte tratativele cu firma Koks din Germania, care ar fi putut livra societatii Republica utilaje de laminare. Instalatiile ar fi determinat un spor de productie anual de aproximativ 200.000 tone. Ca atare, reprezentantii actionarului majoritar au anuntat ca se vor adresa instantelor judiciare pentru compensarea daunelor.
Cumparatorii uzinei Republica s-au angajat sa realizeze investitii de 4,7 milioane de euro in urmatorii trei ani. Deocamdata, ei spun ca in primele doua luni de la privatizare au investit in capitalul de lucru al societatii si pentru protectia mediului 730.000 dolari, desi contractul de vanzare-cumparare prevede pentru primele cinci luni dupa privatizare alocarea unor fonduri de 960.000 dolari. Cat priveste plata personalului, consortiul a achitat, dupa propriile declaratii, salarii in valoare de 307.000 dolari si 153.000 dolari reprezentand salarii restante.
Republicani pana la moarte
“Nu inteleg cum domnul Musetescu, care a lucrat o buna perioada de timp la Faur, adica gard in gard cu noi, nu reuseste sa ne inteleaga”, spune un muncitor de la Republica. Ovidiu Musetescu, ministrul APAPS, spune ca de vina pentru conflictul de munca din uzina sunt de fapt fostii administratori care au condus uzina inainte de privatizare si pe care ii acuza ca nu au prezentat institutiei si investitorilor existenta unor datorii comerciale. “Investitorul a descoperit unele datorii care nu au fost evidentiate in dosarul de privatizare, datorii de care nici APAPS nu a stiut. Investitorul are dreptate: a cumparat o societate si a investit, pina acum, 1,1 milioane dolari. Va trebui ca fostii administratori ai societatii sa raspunda pentru nedeclararea acestor datorii, intrucat legea ii obliga sa le declare”, declara Musetescu.
Drept e ca uzina se afla, inainte de privatizare, intr-o situatie financiara dificila, care i-a indepartat atunci pe alti potentiali cumparatori, ca SNP Petrom sau Astra Arad. Scoasa la privatizare prima data de fostul FPS inca din 1999, Republica intrase de anul trecut in regim de administrare speciala. In 2001, bilantul cu care incerca sa-si atraga cumparatori arata astfel: cifra de afaceri – 337 miliarde de lei, pierderi – 378 de miliarde de lei, datorii la bugetul de stat – peste 650 de miliarde de lei.
Unii salariati spun insa ca situatia actuala este si rezultatul unui razboi intre vechii “potentati”, care aprovizionau Republica cu tot ceea ce era necesar, si actualii proprietari. Aceasta explica de ce multi cred ca situatia de acum poate duce la inchiderea fabricii, dupa ce ani de-a randul Republica a figurat pe tot felul de liste ale FPS cu societati nerentabile propuse pentru lichidare, dar a scapat de fiecare data. “Ce nu s-a reusit in alte trei randuri, cand am fost la un pas de lichidare, se poate intampla acum. Ultima data, acum mai bine de un an, am fost foarte aproape sa intram in faliment, la cererea Rezervei de Stat, pentru ca am luat tagla din rezervele statului si nu reusisem sa o inapoiem pe toata”, spune Dobre.
In lipsa unui deznodamant al conflictului, ceva totusi se intampla la Republica: asa cum la Combinatul Siderurgic Resita au inceput sa fie taiate unele instalatii pentru a fi topite si folosite ca materie prima, si la Republica, sectia cazane si laminorul trei au fost taiate si vandute ca fier vechi. stelian.negrea@zf.ro