Criticul literar Dan Cristea este de cativa ani directorul Editurii Cartea Romaneasca. Initiativele sale, in aceasta ultima calitate, au reusit sa starneasca rapid interesul presei si al publicului, aducandu-l pe editor la inaltimea criticului literar.
– Ati relansat de curand, la Editura Cartea Romaneasca, o importanta colectie de poezie, initiata in anii aâ¬~80 de Mircea Ciobanu: aâ¬oHyperionaâ¬?. Predecesorul dumneavoastra intentionase sa publice aici poetii de varf ai generatiei aâ¬â¢70, la zece ani de la debutul acestora. Dumneavoastra cum ati procedat?
– Am preluat acest proiect exact asa cum a fost el conceput initial. Am relansat practic colectia infiintata de Mircea Ciobanu, colectie care intr-adevar, la vremea respectiva, se adresa in primul rand poetilor generatiei lui, adica saptezecistilor. Au aparut atunci multe nume: Brumaru, Ivanescu, Ursachi, Prelipceanu, Dan Laurentiu s.a. Nu mi-i mai aduc aminte pe cei mai tineri, veniti mai tarziu in poezie.
– Concret vorbind, cand si din ce motive a fost suspendata Colectia aâ¬oHyperionaâ¬??
– Tot ce pot sa spun este ca, in 1984, am intocmit postfata la volumul lui Nicolae Prelipceanu. A fost ultimul text pe care l-am scris in Romania, cu putin inainte de plecarea mea in Statele Unite, unde am stat cativa ani. Deci n-as putea spune cand si din ce motive a disparut colectia. Se pare totusi ca din motive de cenzura. Altceva nu stiu ce s-a mai intamplat. Nu ma mai aflam aici cand a cazut aâ¬oHyperionaâ¬?. La relansarea colectiei, nu m-am putut abtine si am pus urmatoarea intrebare in mod public: aâ¬oAs vrea sa stiu si eu cine a avut interesul sa inchida colectia?aâ¬?. Nu am primit nici un raspuns. Sigur ca era important de stiut, dar mai important este faptul ca aâ¬oHyperionaâ¬? exista din nou.
– Asa cum a conceput-o Mircea Ciobanu, colectia se adresa poetilor generatiei aâ¬~70. Dumneavoastra ati extins-o asupra generatiilor literare ulterioare momentului aâ¬~70.
– Intr-adevar, l-am publicat pe Dinu Flamand, care s-a lansat in aâ¬â¢71, dar l-am publicat si pe Ioan Es. Pop, care s-a lansat in aâ¬â¢94.
– Observ ca va feriti de termenul aâ¬ogeneratieaâ¬?. De ce?
– Nu imi place. Aceasta impartire pe generatii a fost una dintre marotele lui Laurentiu Ulici. Eu insa nu prea cred in aceasta poveste. Cred ca, mai curand, ar trebui sa folosim termenul de aâ¬opromotieaâ¬?.
– Asadar, nu ar trebui sa se mai vorbeasca de generatii de scriitori?
– Eu personal cred mai mult in promotii. S-ar putea vorbi despre generatie doar in ce-i priveste pe optzecisti. Ei sunt singurii care au aparut grupati, au avut de la bun inceput un program. Intr-o viitoare istorie a literaturii romane din secolul XX, am putea numi promotia de dupa Nichita Stanescu generatia aâ¬â¢80, ceea ce nu mai este valabil atunci cand ne referim la saptezecisti, din randurile carora fac si eu parte; din contra, in cazul asta vorbim, din pacate, despre o promotie care a avut mult de suferit din cauza lipsei de coagulare. Niciodata nu ne-am pus sub semnul vreunui stindard. La fel, deocamdata, si promotia aâ¬~90. Cred insa ca printre poetii de data mai recenta – si nu numai (aceeasi situatie era prezenta si inainte de aâ¬~89) – s-au strecurat si false vedete. Dar situatia nu e valabila numai pentru domeniul poeziei. Discutia poate fi extinsa la nivelul intregului peisaj cultural actual. Observ, de pilda, cu durere, cum un actor ca Victor Rebengiuc trece pe strada fara sa intoarca nimeni capul dupa el, in timp ce aâ¬ostaruriaâ¬? lansate peste noapte la televiziune atrag toate privirile. Asistam la ceea ce numim, de obicei, inversarea scarii valorice. Oameni care abia stiu sa vorbeasca – si se vede de la o posta ca nu au scoala – apar din ce in ce mai des si in numar din ce in ce mai mare in lumina reflectoarelor. Sa nu fiu inteles gresit. Nu e o rusine sa n-ai scoala. Proza americana, de pilda, a cultivat aceasta imagine a romancierului fara scoala, dar pentru domenii precum, de pilda, talkshow-ul, e absolut obligatoriu sa ai scoala. ai inca ce scoala!
– In aceste conditii, ce rol ii revine scriitorului? Poate face el ceva pentru a stopa aceasta tendinta spre analfabetizare?
– Cred ca e momentul ca scriitorii sa-si puna si aceasta problema – a modului in care se vorbeste. Ei trebuie sa aiba mai multa grija de limba romana, mai ales ca multi sunt si jurnalisti, au rubrici in ziare sau apar la televiziune. Efectiv, ar trebui sa ne inrolam pe campul acestei batalii, pentru salvarea aâ¬ofrumoasei doamneaâ¬? care este limba romana si care azi e luata cu asalt de catre vulgaritate, trivialitate si analfabetism.
– Sunteti directorul celei mai importante edituri de literatura romana contemporana, locul prin care trec, asa cum spuneam mai devreme, toate generatiile/promotiile de scriitori romani. Oare nu ar trebui ca editura pe care o conduceti sa functioneze ca un filtru, eliminand tot ce este nociv?
– Menirea Editurii Cartea Romaneasca este aceea de a publica scriitori romani contemporani. Este laboratorul, atelierul scriitorului roman contemporan. Am grija sa nu public literatura pornografica, de pilda. Exista, desigur, o literatura a sexului extraordinara – de pilda cea a lui Henry Miller, care face poezie din asta, fara sa alunece vreodata in vulgaritate, dar nu la noi. Cel putin deocamdata.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar