Scaderea spectaculoasa a dobanzilor la creditele in lei in cursul anului trecut, pana la niveluri sub 10% anticipate de piata de-abia pentru 2007-2008, a ajuns sa ingreuneze lupta BNR cu inflatia, in conditiile in care moneda nationala a devenit suficient de atractiva pentru a mentine o viteza rapida de crestere a creditarii.
In prima luna a lui 2006, inflatia a continuat sa tina capul sus, astfel ca rata anuala a urcat la 8,9% fata de 8,6% in decembrie. Anticiparea acestei evolutii a incurajat probabil decizia bancii centrale de a majora cu un punct procentual dobanda de politica monetara, pana la 8,5%, printr-o miscare ce a reusit sa surprinda piata.
Prabusirea dobanzilor la lei a reusit sa atenueze – cel putin temporar – riscul unor intrari masive de capitaluri speculative. Majorarea dobanzii BNR ar putea fi considerata un factor potential de amplificare a acestui risc, insa masura vine in contextul in care cresterea dobanzii de referinta in SUA pana la 4,5% si perspectivele continuarii acestei tendinte ascendente atrag din ce in ce mai mult atentia fluxurilor de capital. Totusi, perspectiva mentinerii trendului de apreciere a leului ii face pe multi investitori sa accepte chiar dobanzi apropiate de zero in schimbul plasarii de capitaluri in lei.
In aceasta perioada ulterioara deciziei BNR de majorare a dobanzii de politica monetara, piata asteapta sa se convinga daca banca centrala chiar va executa dobanda de 8,5%, atragand astfel si o eventuala majorare a dobanzilor pe piata interbancara, ori o va face doar sporadic, speculand in continuare presiunea supralichiditatii cu care inca se confrunta multe banci.
Cel mai probabil, practica va confirma a doua varianta, BNR intentionand sa probeze astfel functionalitatea pietei monetare. Testul va fi insa destul de dificil, avand in vedere ca BNR ramane jucatorul dominant al acestei piete. Retragerea sa din operatiunile de sterilizare la inceputul toamnei trecute a provocat adevarate inundatii de lei pe piata, care au atras caderea dobanzilor interbancare pana la minime istorice chiar sub 1%.
Reluarea interventiilor in noiembrie, la dobanzi de pana la 7,5%, a ridicat usor si ratele interbancare. Buretele BNR a fost repus in functiune si astfel stocul lichiditatilor atrase de piata aproape s-a dublat in trei luni: de la echivalentul de circa 3,7 miliarde de euro in octombrie, banca centrala absorbise in ianuarie 7,1 miliarde de euro sub forma depozitelor pe o luna si a certificatelor de depozit pe trei luni.
Forta de absorbtie ar putea fi intarita considerabil de o dobanda majorata la 8,5%, insa ramane de vazut daca BNR o va executa neabatut. Pana la urma, volumul sumelor atrase va dicta si o eventuala crestere a dobanzilor interbancare, pentru ca apoi acestea sa se reflecte in majorari ale dobanzilor pentru clientii bancilor.
Puseul inflationist din ianuarie ar putea fi considerat un semnal destul de ingrijorator pentru ca BNR sa incerce sa determine macar intreruperea tendintei de scadere a dobanzilor la creditele in lei, daca nu chiar o usoara crestere a acestora.
In prezent, pe piata exista asteptari legate chiar de o noua majorare a dobanzii, iar pana cand jucatorii se vor lamuri asupra noului comportament de interventie al BNR, este putin probabil ca majorarea cu un punct a dobanzii de politica monetara sa se transfere si asupra dobanzilor pentru clienti. De aceasta data, concurenta tinde sa-si spuna cuvantul, astfel ca bancile ar putea miza pe volume mai mari de creditare pentru a compensa posibilele ingustari ale marjelor intre dobanzile la credite si cele la depozite.
De altfel, unul din efectele dezirabile ale deciziei BNR ar putea fi cresterea dobanzilor la depozitele in lei, pana la niveluri cat de cat acoperitoare in raport cu inflatia, care sa opreasca declinul vizibil al economisirii in favoarea optiunii pentru cheltuirea imediata a banilor disponibili pentru consum.
Anul 2005 a aratat ca BNR nu poate apara tinta de scadere a inflatiei la concurenta cu alte obiective precum controlul deficitului extern sau evitarea intrarilor de capitaluri speculative. Recenta decizie de politica monetara sugereaza pentru 2006 o concentrare a actiunilor bancii centrale asupra luptei cu inflatia, implicand o anumita neglijare a altor obiective de multe ori contradictorii.
* Razvan Voican este redactor-sef adjunct la ZF
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.