Prin complicatiile grave pe care le determina la persoanele cu risc, dar si prin costurile sociale si economice crescute pe care le implica o epidemie, gripa a fost si ramane in continuare o importanta problema de sanatate publica.
Pana in prezent, singura solutie eficienta pentru protejarea individului si a comunitatii este prevenirea bolii prin vaccinare. Vaccinurile antigripale contin particule virale inactivate sau atenuate dar capabile sa stimuleze specific imunitatea organismului pentru ca acesta sa faca fata unei agresiuni virale ulterioare.In afara grupelor de risc, de vaccinarea antigripala beneficiaza si persoanele care nu-si pot intrerupe activitatea.
Desi au o eficacitate crescuta, vaccinurile antigripale nu pot oferi protectie decat pentru un sezon, datorita unei mari variabilitati antigenice a virusurilor gripale. In consecinta este necesara re-vaccinarea anuala.
Atat la nivel nationa, cat si international, autoritatile sanitare continua sa se implice activ pentru supravegherea si controlul acestei viroze respiratorii extrem de contagioase. Prin programul mondial de actiune contra gripei, OMS a realizat o retea de supraveghere virusologica ce cuprinde peste 82 de tari si colaboreaza cu peste 100 de laboratoare specializate, coordonate prin 4 centre de expertiza. Informatiile obtinute prin identificarea tulpinilor virale circulante, permit expertilor OMS sa recomande, la inceputul fiecarui an, compozitia vaccinurilor antigripale pentru sezonul urmator. In emisfera nordica acesta dureaza din noiembrie pana in februarie – martie. Pentru o eficienta maxima, este necesar ca vaccinarea antigripala sa inceapa din luna octombrie. Pentru sezonul 2003-2004, OMS recomanda urmatoarea compozitie a vaccinurilor antigripale in emisfera de nord: susa analoaga A/ Noua Caledonie /20/99(H1N1) si susa analoaga B/ Hong Kong / 330/2001.
Daca in emisfera nordica gripa a fost tinuta sub control in 2002-2003, in emisfera sudica ea a declansat o importanta epidemie care continua sa faca mii de victime.