Votul de duminica pentru unul dintre candidatii la presedintia Romaniei, Traian Basescu sau Mircea Geoana, nu este un vot nici pentru un nou guvern, nici pentru un nou buget, nici pentru rezolvarea crizei. Este un VOT PENTRU URMATORII cinci ANI, iar durata acestui angajament a fost destul de putin dezbatuta in cursa electorala.
Este de fapt un vot despre cum ne inchipuim Romania in 2015. Vom adopta euro? Vom avea 1.000 de kilometri de autostrada? Vom avea scoli si spitale decente? Va mai fi 30% din populatie ocupata in agricultura?
Intensitatea schimbarilor pe care le va suporta Romania in urmatorii cinci ani se poate sesiza numai daca ne uitam in urma. Cum era Romania anului 2005 fata de cea de acum si cum se vedea cincinalul trecut atunci?
Ziarul Financiar a facut un experiment in toamna anului 2004. A adunat intr-un supliment de 150 de pagini, un Anuar, previziunile oamenilor de afaceri si analistilor despre Romania anului 2010. Nivelul salariilor, PIB/capita, pretul apartamentelor, vanzarile de masini, de credite, de computere, numarul de malluri – au fost estimate pas cu pas pentru toata perioada 2005-2010.
Ce se poate spune acum despre acele previziuni si ce putem invata pentru viitor?
Unele sunt amuzant de supra-optimiste. “Vom putea plati chiar si o cutie de Coca-Cola cu telefonul mobil”, prognoza Steven van Groningen, presedintele Raiffeisen Bank. Cat va fi dobanda la creditele in lei in 2010? “5%”, era de parere Petrut Stoica de la Avenir Telecom. Reteaua de autostrazi va ajunge la o lungime de 900-1.500 km, spuneau toti cei intrebati. “Romania va fi mult mai aproape de Europa decat astazi. Fondurile de preaderare din 2007-2010 reprezinta 10 miliarde de euro, care vor fi foarte vizibile in tot ceea ce inseamna infrastructura”, spunea Dan Bedros, atunci director general la Alcatel Romania.
Nimic din toate acestea nu s-a intamplat.
Dar au fost si opinii exagerat de pesimiste. “Investitiile straine ar fi chiar acum de 5-10 miliarde de euro pe an, daca nu ar exista cele trei obstacole in calea investitorilor – Codul muncii, Codul fiscal si lipsa de implementare a legilor”, spunea Paul Nuber, Nestlé Romania. Investitiile au urcat insa la acest nivel, chiar daca firmele se plang in continuare tot de cele trei obstacole.
Ce ne spun aceste “amintiri din viitor”?
Ca poate nu atingerea tintei este cea care conteaza, ci faptul ca exista. Din acest punct de vedere, ceea ce a lipsit acestei campanii electorale a fost asumarea unor tinte strategice.
Nu am exersat deloc o viziune, nu am vorbit despre vise. Am vorbit despre filmulete, despre dosare, despre stenograme, dar nu am vorbit despre planuri. Am vorbit despre trecut si nu despre viitor. Si nu despre viitorul de maine: cine intra la guvernare, cine cu cine face o alianta. Ci despre cum vedem tara in cinci ani.
Mergeti duminica la vot si ganditi-va: care va este visul?
Vreti mai multe piste de bicicleta prin oras? Vreti o casa de vacanta la mare? Vreti mai putina poluare? Vreti ca businessul pe care il conduceti sa isi tripleze afacerile? Vreti sa cuceriti Europa de Est?
Si in 1992, si in 1996, si in 2004 (dar mai putin in 2000), turul al doilea al alegerilor prezidentiale a fost o intrecere pasionala.
Iar pasiunea nu vine decat atunci cand oamenii isi leaga propriile vise de cele ale competitorilor din ring. De data aceasta, desi intre 2004 si 2008 Romania a avut cea mai buna perioada din punct de vedere economic, aerul campaniei a fost apropiat de cel din 2000. Sau poate tocmai de asta? Multi din cei din generatia de 35-45 de ani, care numeric domina Romania, “s-au cam plictisit” de revolutie.
Doua masini de familie, vacante in strainatate – sute de mii de romani care acum 5-10 ani sareau pe strada la mitinguri electorale au ajuns la punctul cand linistea nu mai este o amenintare, cum era in anii ’90, in anii de gheata.
Prematur, ar putea spune unii, pentru ca foamea te tine in lupta. Au facut banii, acum vor stabilitate, economia nu suporta atatea schimbari, ar spune altii.
Dar poate ca politica nu a stiut sa se vanda. A ramas in datele deceniului trecut, pe cand economia si societatea sunt mult in fata. Poate ca tintele s-au schimbat dupa noua ani de crestere economica, intrerupti brusc, este adevarat, in 2009. Accesul la sali de sport si bazine de inot, numarul de absolventi cu studii superioare, medaliile obtinute la Olimpiada, numarul de concerte de muzica simfonica, consumul de carte. Poate ca aici ar fi fost tintele, aici ar fi fost atractia.
Jocul s-a schimbat. Oamenii viseaza, dar nu mai viseaza la carnati. Aflam duminica daca foamea mai e un motor pentru Romania.
Sorin Paslaru este redactor-sef al ZF
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.