Nu plătește niciodată nota atunci când iese cu angajații, nu le crește semnificativ salariile (ba chiar împrumută bani de la ei) și aleg cele mai ieftine opțiuni de abonament la telefoanele oferite subordonaților. Șeful “zgârcit”, așa cum îl văd angajații din corporații, face tot posibilul pentru a cheltui cât mai puțin, indiferent dacă face asta din banii lui sau ai companiei. Sunt puține cazurile în care această zgârcenie le-a lăsat angajaților o impresie pozitivă.
“Am telefon de firmă cu abonament, dar fără internet. Fiind smartphone, e cam aiurea fără internet, așa că am cerut un abonament minimal cu internet, de 3 euro/lună, cât să citesc un email pe telefon, nimic mai mult. Am primit «aviz negativ». Am revenit, am zis că plătesc eu lunar cei 3 euro, doar să am internet pe abonamentul de firmă. NU!”, spune Mihai, un manager din industria bancară.Nevoia de reducere de costuri care a condus la tăiarea bugetelor, dar și presiunile la care sunt supuși managerii de către acționari îi fac să aibă uneori atitudini mai puțin obișnuite – ei fiind persoane despre care se presupune că știu care este valoarea adăugată pe care o poate aduce, de exemplu, o bună campanie de marketing.
“De ce să dăm bani pe marketing? O să zică lumea că suntem disperați după clienți noi și o să ne evite”, spune Daniel, care coordonează departamentul de marketing dintr-o companie din industria asigurărilor, despre răspunsul primit de la șeful său atunci când a solicitat un buget mai mare pentru o campanie de promovare.
Însă uneori această zgârcenie poate avea efecte pozitive în rândul angajaților. Un manager din industria leasingului spune că întotdeauna șeful lui făcea grafice privind evoluția veniturilor și a cheltuielor companiei, pe care le prezenta angajaților, sugerându-le adesea (când nivelul costurilor era similar cu cel al veniturilor) să încerce să folosească puțin mai rar mașina de companie. Pentru un alt manager din industria cercetării de piață “zgârcenia” șefului a fost percepută drept o abilitate foarte bine dezvoltată de negociere, șeful acestuia învățându-l să negocieze orice, oricând și oriunde, indiferent dacă erau sau nu avantajoase condițiile oferite de cel cu care încheia parteneriatul. Uneori însă, dorința managerilor de a părea că sunt generoși se dovedește a fi mai degrabă o tentativă de motivare considerată ridicolă de către angajați. “Mi-a mărit șeful salariul cu 3 euro la final de an. M-am dus la el în birou, i-am pus plicul pe masă și i-am zis să nu își bată joc de mine. A rămas perplex”, spune asistenta unui vicepreședinte de bancă.
În unele cazuri, în care nu e neapărat vorba de zgârcenie, angajații sunt uimiți de cerințele neobișnuite ale șefilor. Un angajat dintr-o firmă de cercetare spune că o fostă șefă de-a lui trebuia să plece în Africa, însă pentru asta avea nevoie de o serie de vaccinuri și l-a sunat într-o dimineață pentru că nu avea destui bani și că ar mai fi avut nevoie de o sumă de 200 de lei (bani pe care i-a returnat angajatului abia după două luni). Nu zgârcenia, pentru că nu a perceput-o astfel, ci solicitarea neobișnuită a unui manager de top l-a uimit pe angajat.
Ați întâlnit șefi zgârciți? Cum se manifestă “zgârcenia” lor? I-ați atenționat vreodată cu privire la aceste întâmplări?
Așteptăm opiniile și comentariile dvs. la adelina.mihai@zf.ro, pe http://www.zf.ro/profesii/ sau pe pagina de Facebook a ZF.