La 14 aprilie 1945, Divizia a 7-a blindată americană a atacat orașul german Hemer din direcția N-V, militarii germani încercând să negocieze cu americanii o intrare pașnică în localitate, având în vedere că cca 24.000 de prizonieri de război aliați erau internați în lagăr.
Americanii au respins oferta, considerând-o nesatisfăcătoare și reluând atacul la ora 20.30. În cele din urmă, din cauza superiorității americanilor, germanii au predat orașul. În același timp, prizonierii înfometați au tăiat gardul din sârmă ghimpată, încercând să găsească alimente în satele învecinate. Pentru a preveni exodul, americanii au trimis două plutoane de infanterie și un pluton de tancuri.
La intrarea în lagăr, americanii au văzut proporțiile dezastrului creat de germani. Toți deținuții erau plini de păduchi și aveau hainele rupte. Instalațiile sanitare erau foarte murdare și teribil de necorespunzătoare. Potrivit registrelor, 23.300 de prizonieri aliați se găseau internați în lagăr (19.411 sovietici, 2.753 francezi, 548 belgieni, 190 italieni, 140 polonezi, 107 iugoslavi, 99 americani, 30 români, 14 greci, 4 cehi și 4 britanici). Prin spitalul lagărului au trecut în perioada 1939-1945 cel puțin 9.000 de pacienți bolnavi de tifos, dizenterie, TBC.
Cadavrele celor decedați recent nu erau îngropate, fiind aruncate în apropierea lagărului. Americanii și-au folosit mașinile militare, obligându-i pe prizonierii germani să încarce corpurile neînsuflețite și să le înhumeze într-o groapă comună din strada Duloh.
Prizonierii nu aveau rezerve alimentare care să le asigure condițiile de viață nici pentru patru zile. Cei mai afectați au fost sovieticii, internați de o perioadă mai lungă, din cauza supei de orz (un castron/zi) și a unei pâini care se împărțea la 10 persoane.
Unul dintre prizonierii români care a murit în lagărul din Hemer a fost Lămătic C. Vasile, dat dispărut în luptele de la Slatina. Conform declarației lui Tinca S. Ion, prizonier de război în Germania în perioada 1944-1946 și internat în lagărul din orașul Hemer, Lămătic Vasile a murit în decembrie 1944 “din cauza mizeriei și a condițiilor grele în care am fost supuși”.
Prizonierii de război care a murit în lagărul din Hemer au fost îngropați în locuri speciale sau într-o parte separată a cimitirului comunal. Imediat după război au existat cinci astfel de locuri în care au fost înhumați prizonierii decedați, trei fiind dezafectate înainte de sfârșitul anilor cincizeci. În prezent mai există două cimitire, Duloh și Höcklingser Weg, care mai amintesc de suferințele prin care au trecut prizonierii de război din Hemer.
CATALIN PETRUȚ FUDULU (n. 15.09.1973). Doctor in istorie al Universitatii din Bucuresti (2006). A colaborat sau colaborează la revistele Angvustia, Acta Moldaviae Meridionalis, Document, Magazin Istoric, Historia (redactor în perioada 2002-2004), Dosarele Historia (redactor-șef în perioada 2002-2004), Dosarele Istoriei, Monumentul, Sangidava si Valahica, Ziarul de Duminica, însumând peste 250 de articole, publicate în periodice și volume colective, si peste 20 de comunicari la sesiuni de comunicari stiintifice.