A apărut alt număr interesant al revistei “Arhitext”*), editată de Universitatea de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu”, pentru lunile martie și aprilie 2011.
Din sumarul bogat spicuim: “Designing the Absent” de Daniel Tellman, despre concursul de idee pentru turnul neterminat al Catedralei din Anvers; Rezultatele jurizării Concursului de soluții pentru “corp nou de depozit cu acces la raft la BCU Cluj-Napoca”; Ansamblu de locuințe – Str. Dragalina, Cluj-Napoca, de David Andreea și Cosmin Morțunescu; Rectoratul Universității Tehnice Cluj-Napoca (proiect notat cu nota 10 în 2010), de Adela Elena Gavrilă, Iulia Camelia Ghibu și Andreea Ștefania Kadar; Rezidență pentru seniori (proiect de diplomă notat cu nota 8,19, în anul 2010), de Horațiu Virgil Sabău. Revista mai cuprinde un amplu capitol despre “Spațiile de acostare” semnat de Livia Ivanovici și Mălina Conțu – “Acostarea de la realitate la metaforă”, “Saloane dislocate”, “Lounge-uri urbane”, “Case mobile”, “Mici acostări în spații lichide”, “Spații de acostare în natură”, “Biblioteca în aer liber”. Alt capitol este destinat “Saloanelor de joncțiune” spațiilor private în domeniul public. Ca întotodeuana, un segment consistent de “Proiecte”, între ele și Imobilul de locuințe și birouri din str. A. Vlaicu în care funcționează “Ziarul financiar”. În sfârșit, Andrei Eugen Lakatos semnează un substanțial articol “Despre teoria deconstrucției: La Villette”.Multe idei noi găsim în “Spațiile care (te) acostează” din care spicuim un citat. “Atunci când închizi o umbrelă, închizi spațiul de sub umbrelă asupra ta (în preajma ta) și permiți spațiului de deasupra să te invadeze. Spațiile care (te) acostează au ceva în natura lor care te tentează să-ți însușești o parte din acel spațiu pe durata șederii; un exercițiu de trăire a intimității spațiului public. Atunci când în cadrul lor regăsim o serie de elemente familiare, acestea ne induc o stare de relaxare, iar din utilizatori suntem tentați să devenim, pe perioada vizitei, locuitori ai spațiilor respective. Ele ne vorbesc cu o naturaleță frapantă uneori despre apropieri și depărtări, redefinind distanțele cu care ne-am obișnuit, fie că este vorba de învecinarea neașteptată a două funcțiuni, de exteriorizarea unei funcțiuni până atunci închisă în ea însăși…” Articolul vorbește mai departe de “spațiile care (te) acostează care sunt, asemenea porturilor, situate între două lumi, între privat și public.” De urmărit.
*) Arhitext – Spații de acostare / Lounge-uri. Atriumuri. Saloane