Auguste de Gérando – Transilvania și locuitorii săi (I). Editura Casa Cărții de Știință. Traducere de Laurențiu Malomfălean și Marius Mitrache. Revizie, aparat critic – Ana-Maria Stan.
Povestea realizării acestui volum inedit, la granița dintre istorie, politică, literatură și geografie, este ea însăși neobișnuită. În vara lui 1840, proaspăt căsătorit cu fata contelui ungur Imre Teleki de Szék (posesorul unui palat existent și azi la Satulung, județul Satu Mare), un tânăr intelectual francez, cu mamă italiancă, Auguste de Gérando, începe un voiaj prin localități transilvane, care se materializează într-un adevărat jurnal de călătorie. Cartea, netradusă până azi în limba română, este adesea citată și comentată în lucrările de specialitate din spațiul european, fiind de comparat, eventual, cu Descriptio Moldaviae a lui Dimitrie Cantemir. Volumul apare la Paris, în 1845. Autorul avea atunci 26 de ani, dar manifesta o maturitate intelectuală surprinzătoare, un bagaj de cunoștințe impresionant și o capacitate remarcabilă de investigare științifică a realităților istorice și nu numai.
Tipărită în mai multe ediții și în mai multe limbi (franceză, germană, maghiară) cartea călătorului francez s-a bucurat de mare popularitate și de un ecou favorabil în epocă. Și iată că, la peste 150 de ani de la apariție, publicul românesc are la dispoziție, în versiune integrală, primul volum al lucrării lui Auguste de Gérando despre Transilvania.
Semnificativ este faptul că lucrarea oferă o imagine quasi-completă a ceea ce era Transilvania în prima jumătate a secolului al XIX-lea, cu puțin înaintea Revoluției de la 1848, a felului cum erau priviți românii în lumea occidentală. Iată ce notează în acest sens acad. Ioan-Aurel Pop, care semnează „Îndemnul către cititor“: „Suntem îndemnați nu să ne închipuim că Transilvania era mai prosperă, mai civilizată și mai aproape de modelul occidental decât este astăzi, ci să medităm la felul în care se poate reconstitui trecutul, cum se cuvine a reflecta prezentul și cum este realist a proiecta viitorul. Autorul – fără ură și părtinire, după testamentul lăsat de Cornelius Tacitus – ne informează despre o lume transilvană eternă și perenă, plină de viață și de energie, pe cale să se schimbe, însă, după rețeta revoluționară care avea să zguduie întreaga Europă. Este un exercițiu fascinant de viziune sincronă și simfonă asupra unei frânturi de civilizație europeană izvorâtă din clasicismul greco-latin și din valorile creștine.“
Auguste de Gérando se apleacă în egală măsură asupra tuturor locuitorilor din ținuturile transilvănene (români, maghiari, sași, secui) prezentați separat, cu particularitățile și tradițiile lor, dar și împreună, în interferență, în procesul de viețuire și conviețuire. Această abordare îl determină pe acad. Ioan-Aurel Pop să sublinieze viziunea istorică modernă a autorului conform căreia “popoarele se cuvin receptate cu valorile și cu minusurile lor, dar nu în spiritul urii față de unele și al glorificării față de altele, ci în armonia dătătoare de echilibru și de speranță“. De pildă, vorbind despre Cluj ca despre un oraș unguresc, musafirul francez, aflat în luna de miere în Transilvania, se grăbește să constate că dintre toate națiile locului cel mai frumos costum popular, cu opinci și catrință, este cel purtat de așa numiții valahi, populație recunoscută ca fiind cea băștinașă. Regăsim, deasemenea, informații despre Corvini și războaiele cu turcii, despre Sarmizegetusa și Roșia Montană, despre vestigiile romane de la Turda ca și despre priceperea dacilor de a prelucra aurul, ba chiar aflăm că…varza à la Cluj era la fel de celebră ca și în zilele noastre!
După cum mărturisesc traducătorii (Laurențiu Malomfălean și Marius Mitrache, revizie, aparat critic Ana-Maria Stan) editarea acestei cărți a reprezentat o provocare din mai multe puncte de vedere. Pe de o parte, a fost necesar să se găsească echivalențe lingvistice moderne pentru lirismul cu parfum arhaic cu care sunt impregnate însemnările. Pe de altă parte, deoarece după cum mărturisea însuși autorul, el “nu a scris un roman, ci a călătorit cu istoria în mână”- textul este saturat cu nume de personaje și cu evenimente istorice care trebuiau explicate printr-un bogat aparat de note. Rezultatul este remarcabil; trimiterile sunt exacte și pertinente, cartea se citește ușor, adresându-se în egală măsură publicului larg și specialiștilor.
Volumul, devenit odată cu trecerea timpului o sursă istorică valoroasă și interesantă, apărut sub egida editurii Casa Cărții de Știință, inaugurează colecția Biblioteca valorilor transilvane coordonată de Acad. Prof. Univ. Dr. Ioan-Aurel Pop.