Care va să zică s-a decis: religia nu mai e facultativă, e opțională. O modificare subtilă, rezultată dintr-o decizie a Curții Constituționale, care stipulează că nu e constituțional să ceri părinților să scrie o cerere pentru ca elevii să nu facă orele de religie, dacă nu vor. Dacă nu vor ei, părinții, copiii sunt minori, nu pot decide. Și nici nu i-a întrebat nimeni.
Așa că, de-acum, se vor face cereri Pentru, în loc de cereri Contra. Așa e mai frumos. Și mai constituțional. Noul sistem n-ar contrazice în niciun fel articolul din Constituție care spune că școala asigură predarea religiei. O asigură, dar dacă nu sunt destui doritori, asta e, nu se mai face. Asigurată, dar suspendată.
În mod evident, inițiatorii Marii Schimbări mizează pe efectul psihologic. Românii nu se simt în largul lor să scrie cereri. E foarte posibil ca, înainte, să fi fost părinți care și-au lăsat copiii la Religie numai din lipsa tragerii de inimă de-a înainta o hârtie; și e sigur că alții nu-i vor mai lăsa din fix același motiv.
Bine. Deci așa e mai constituțional, mai modern, mai trendy. Rămân însă câteva întrebări:
1. Dar Chimia? Dacă încurajăm ideea că părinții pot să decidă că odraslele lor nu vor învăța o anumită materie, de ce n-am extinde principiul și la alte materii, mai exact la toate? Nu de alta, dar Chimia – de exemplu – nu e menționată nicicum în Constituție și, pe de altă parte, cred că e foarte greu de contestat că un procent mult mai mic dintre elevi vor avea de-a face, de-a lungul vieții, cu chimia decât cu Dumnezeu.
2. Poporul ăsta, născut direct creștin, grație Sfântului Andrei, s-a clădit pe câteva valori fundamentale, printre care și religia. Întrebarea e: pentru martirii Brâncoveni, religia o fi fost opțională sau facultativă? Dar pentru Mircea cel Bătrân? Dar pentru Ion Creangă?
3. Contestarea predării religiei în școli – chiar așa, facultativă, cum era, deci nu obligatorie – n-a pornit de la o chestiune de principiu democratic, din grija față de nediscriminare și nici măcar din abnegația față de știință, care ar contrazice religia – ceea ce oricum este fals. Câți susținători ai lui Darwin (un om profund religios, apropo) versus Dumnezeu cunosc cu adevărat teoriile lui Darwin? Câți știu că acestea sunt două, nu una? Câți știu că Darwin n-a susținut niciodată că „oamenii se trag din maimuțe”? În realitate, agitația a pornit de la nemulțumiri vehemente bazate pe informații la fel de solide precum știrile din tabloide. Una dintre ele privește „îndoctrinarea” prin orele de religie. „Înger, îngerașul meu” e îndoctrinare? „Tatăl Nostru” e îndoctrinare? Sau poate încurajarea iubirii semenilor?
A doua „informație” se referă la un Dumnezeu răzbunător. Ideea vine de la unul sau două manuale prost scrise, care nu mai sunt de mult în circulație – dar cine stă să răsfoiască manualul înainte de-a stipula că nu e bun? Și chiar de n-ar fi, am putea oare, pe baza câtorva manuale stupide – le țin la dispoziția oricui – să declarăm opționale Româna sau Matematica?
În fine, „popii”. Protestatarii nu par să fi aflat că o bună parte dintre profesorii de religie nu sunt preoți, ci doar absolvenți de Teologie, iar unii nici n-ar putea ajunge vreodată preoți, din simplul motiv că sunt… femei! Și, încă o dată, chiar n-ați dat de profesori lipsiți de orice vocație la Geografie, Sport sau Fizică? Norocoșilor!
4. Se vorbește foarte mult, mai ales în mediul virtual, despre bigotism, argumentul suprem fiind „pupatul moaștelor” în sistemul călcării în picioare și a datului din coate. Ați băgat cumva de seamă cam care e media de vârstă a respectivelor persoane? Așa, cam între 50 și 75 de ani, nu? Adică născute între 1940 și 1965. Deci n-au făcut religia în școală…
Ok, unde-i lege nu-i tocmeală. Deocamdată, religia a primit un cartonaș galben, spre delirul peluzelor. Urmează probabil cartonașul roșu. Afară cu dogmele bisericoase din minunata școală românească, în care știința e la nivel de vârf și din care absolvenții ajung direct în laboratoare hi-tech!
Mă gândesc ce dramatic se vor împuțina, în curând, botezurile, cununiile și îngropăciunile cu popă! Că doar n-o să apelăm la religie doar când avem nevoie, de trei ori în viață!