Kate Morton a publicat până acum patru romane, trei dintre ele (cu excepția ultimului) au apărut și în limba română, publicate la Editura Humanitas fiction, traduse de Sînziana Dragoș: „The Shifting Fog”, 2006 (Casa de la Riverton, 2009, 2012), „The Forgotten Garden”, 2008 (Grădina uitată, 2011), „The Distant Hours”, 2010 (Orele îndepărtate, 2013), „The Secret Keeper”, 2012. Toate au urcat în topurile librăriilor, ajunând romanele cele mai bine vândute în Australia și în Marea Britanie, au câștigat premii, iar al treilea a fost adjudecat pentru ecranizare de casa de filme a lui Clint Eastwood.
La un loc, cărțile s-au vândut în tiraje ce de peste 8 milioane de exemplare, cu traduceri în peste 40 de țări. Și tirajele și traducerile se află în plină expansiune. Scriitoarea știe cum să construiască un bestseller, dar nu e doar atât, ci și talent rar de povestașă, curaj de a ataca teme care-i tulbură pe cititori, trezind amintirea primelor ficțiuni de care s-au îndrăgostit: „Jane Eyre” și „La răscruce de vânturi”, sau „Femeia în alb” și „Rebecca”. Se și vede că de la un roman la altul câștigă în complexitatea subiectului, în originalitatea personajelor și în puterea de a fermeca prin atmosferă.
Toate cele trei romane sunt construite pe un mister al trecutului ce se cere dezlegat, având în centru un scriitor: un poet (în „Casa de la Riverton”), o autoare de povești pentru copii (în „Grădina uitată”), autorul unui roman clasicizat (în „Orele îndepărtate”). Și în fiecare există și un suprapersonaj, acaparator, deși devastat de trecerea vremii: casa, conacul și castelul. Cred că prima explicație a succesului vine din omagiul adus cărților și autorilor, iar a doua din cultul tradiției, tot mai prețuită pe măsură ce vestigiile ei se ruinează.
„Orele îndepărtate” îmbină formule diferite de roman, toate cu succes garantat: povestea unui castel – Milderhurst, destinele a trei surori, gemenele devenite figuri materne pentru sora mai mică, biografia unui scriitor faimos, Raymond Blythe, și taina legată de geneza cărții sale, dramele provocate de cele două războaie mondiale, iubirile ascunse și mereu neîmplinite, secretele de familie ce macină și aduc nenorociri prin coincidențe amintind de tragedie (gemenele au nume sugestive – Persephona și Seraphina).
Toate se dezvăluie prin ochii unei tinere editoare, Edie Burchill: întâmplarea o face să trăiască două momente (mama ei primește o scrisoare ce s-a rătăcit 50 de ani, ea însăși se rătăcește și ajunge la castel) ce trezesc o amintire îngropată în memorie. Edie poartă un război tăcut cu mama ei, Meredith, care a locuit la castelul Milderhurst în anii războiului, când copiii au fost evacuați la țară, dar evită mărturisirea.
Edie își începe ancheta, pentru că „Adevărata poveste a Omului Noroaielor” a fost cartea magică a copilăriei, ce i-a deschis porțile spre lectură, iar scurta ședere la ferma de lângă castel i-a dovedit că îl înconjoară mistere legate de cele trei surori care nu l-au părăsit niciodată, de împrejurările stranii în care și-au pierdut viața cele două soții ale scriitorului și de nebunia ultimilor săi ani și de sălbăticia fiicei sale mai mici.
Sunt trei sau patru romane împletite în cele peste 500 de pagini ale cărții, dar ele aparțin unei construcții ample – o meditație despre literatură și cei ce o scriu: Raymond Blythe a devenit un clasic cu romanul său tulburător, își încurajează fetele să scrie, organizează concursuri, formulează teorii privind cultivarea talentului, când constată că mezina este cea mai înzestrată.
Trei ipostaze ale scriitorului sunt reprezentate aici: tatăl care ajunge să fie bântuit de eroul creat – Omul Noroaielor, Saffy care își ține în cutii romanele convenționale, Juniper cea nepăsătoare față de paginile ei. Și fiind vorba de atâția scriitori și de atâtea mistere și de un castel atotstăpânitor, cititorului i se recomandă să-și ia un bun răgaz de două-trei zile când deschide romanul, pentru că îl va devora pe nerăsuflate.
Kate Morton, Orele îndepărtate, traducere din limba engleză și note de Sînziana Dragoș, Editura Humanitas fiction, 2013, 520 pag.