Ediția de la începutul verii a Salonului Internațional de Carte Bookfest a fost dedicată invitaților speciali Germania, Austria și Elveția – trei țări, aceeași limbă. Curtea Veche Publishing a lansat cu acel prilej volumul „Iarnă-n vară, primăvară-n toamnă. Amintiri” de Joachim Gauck*), președintele Republicii Federale Germania.
Joachim Gauck (n. 24 ianuarie 1940, Rostock, Germania) este un activist pentru drepturi cetățenești din fosta RDG, de profesie pastor luteran, ales în 2012 președinte federal al Germaniei. Între anii 1990 și 2000 a deținut funcția de Comisar federal pentru arhivele Stasi. În februarie 2012, în urma convorbirilor dintre partidele CDU, CSU, FDP (aflate la guvernare), precum și SPD și Verzii (aflate în opoziție), a fost declarat drept candidat comun la funcția de președinte (federal) al Germaniei. Postul de președine federal fusese deținut până la 17 februarie de Christian Wulff (CDU), care a fost nevoit să demisioneze în urma unor acuzații de corupție. La 18 martie 2012 adunarea (Convenția) Federală l-a ales pe Gauck încă din primul scrutin, cu mare majoritate, drept nou președinte al Germaniei. Învestirea sa în funcție a avut loc în Berlin la 23 martie 2012. Angela Merkel a vorbit despre el ca despre „un adevărat profesor de democrație” și „un neobosit apărător al libertății, democrației și justiției”, iar publicația „Bild” l-a numit „președintele inimilor”.
Joachim Gauck a fost întreaga viață un luptător, un auster incomod, n-a făcut concesii, a refuzat să fie membru al vreunui partid, fără a fi disident, s-a opus STASI, după dizolvarea RDG ajungând să se ocupe vreme de zece ani de controlul arhivei acestei poliții secrete.
În „Iarnă-n Vară, Primăvară-n Toamnă” Joachim Gauck își rezumă, limpede și calm, întreaga viață, de la copilăria cu tatăl deportat în URSS (fără a fi fost nazist) la îndelungata perioadă în care și-a transformat amvonul într-o baricadă de la înălțimea căreia le distribuia enoriașilor săi demnitate, revoltă și speranță; de la complicata și esențiala activitate de descifrare a dosarelor, în cadrul instituției căreia i-a fost și creier, și suflet, și care îi poartă neoficial numele, la alegerea sa ca președinte al Germaniei. Acest ultim pas, făcut peste prăpastia ce desparte de obicei societatea civilă de clasa politică, întregește destinul emoționant al unei personalități pentru care ideile și faptele nu s-au contrazis niciodată. A fi președintele Germaniei nu e pentru fostul pastor Gauck o onoare mai mare decât este pentru Germania onoarea de a-l avea președinte pe gânditorul și organizatorul Institutului Gauck.
Spre finalul memoriilor, Joachim Gauck are o remarcă profundă, care se potrivește perfect stărilor existente în oricare dintre fostele țări comuniste și pe care dorim s-o subliniem ca atare, mai ales într-o perioadă în care, pe toate căile, se insinuează nostalgia după vechim regim: „În ultimii douăzeci de ani, ca cetățean al republicii Federale, a trebuit să iau cunoștință de faptul că libertatea într-adevăr își pierde o parte a strălucirii în cotidianul societăților libere. Ca est-german, însă, ca subiect al unei istroii est-europene perdante, știu mai limpede decât cei care au dispus mereu de libertate că, dacă nu ne lăsăm din nou și din nou înaripați și inspirați de ea, vom pierde prin asta din puterea și voința noastră de schimbare.”
„L-am cunoscut pe Joachim Gauck atunci când, în 1992 și apoi în 1997, a venit și în România, invitat al Alianței Civice, ca să sprijine eforturile noastre de a convinge Parlamentul României să voteze legea pentru studierea dosarelor fostei Securități. La acea dată, dl. Gauck era președinte al Autorității pentru studierea dosarelor STASI. Această instituție-model a sistemului de prelucrare a trecutului comunist a fost și modelul ideal pentru CNSAS iar el, fostul lider al societății civile din RDG și inventatorul acestui sistem era pentru noi modelul intelectualului implicat, de bună voie și dincolo de toate riscurile, în lupta pentru reformă și adevăr“, scrie Ana Blandiana.
*) Joachim Gauck, în colaborare cu Helga Hirsch – Iarnă-n vară, primăvară-n toamnă. Traducere din limba germană și note de Michael Astner. Editura Curtea veche