Când am aflat că în fiecare vineri voi face program de club pentru organizația “Accept” am avut o senzație curioasă. Undeva între “ia să vedem” și “nu eu!”.

Toți ne dăm deschiși la minte, ba chiar ne lăudăm cu câte un prieten homosexual declarat sau – chiar mai bine – cu un cuplu de lesbiene care beau cu noi bere de la egal la egal. Adevărul e însă altul. Pe rând: nu bem din același pahar cu “prietenul” nostru gay, am vrea să convertim lesbienele într-un 3some și, desigur, ideea de a fi în același club cu 400 de homosexuali nu e cea mai ușor de suportat… În prima seară Acceptul a plătit sala degeaba. Nici măcar tot staff-ul lor n-a venit! Firesc, teama lor de a se expune era mai mare decât a noastră, care suntem – chipurile – de partea care trebuie a normalității… Am discutat puțin, am stabilit că mai încercăm o seară și am plecat din club pe la ora două, convins că așa arată un eșec. A doua seară de vineri a fost mult mai bună, iar a treia ne-a demonstrat că 600 de locuri (pe scaune și în picioare) sunt cam puține… În a patra au venit și televiziuni. A ieșit o păruială epocală, pentru că noi chiar nu înțelegem că majoritatea homosexualilor chiar nu vor să fie văzuți de vecinii de bloc la știri, fără masca de oarecare pe fețe. Am primit avansuri mai mult sau mai puțin elegante, care m-au făcut să decid că sunt 101% hetero, mi-am făcut, ca tot omul, două prietene lesbiene care nu beau nici jumătate cât mine și am ajuns la o concluzie neplăcută pentru noi, “fireștii”: ei ascultă muzici mai fine. Ca DJ, mereu tatonez publicul cu piese care ies puțin din banalul radiotelevizat. Dacă merge, trec la următorul nivel. Dacă nu, mă repliez spre hit-urile oarecum sigure. În acele seri, limita era cerul. Aduceam rarități, mixam ciudățenii, orice avea o șansă. Desigur George Michael și Madonna și alți artiști cu afinități chiar mai clare erau bine primiți, dar avantajul principal era că minoritatea cunoștea majoritatea pieselor lor. Nu doar câteva. Magia s-a mai stricat la un moment dat pentru că orice pădure are uscăturile ei, iar la noi și minoritățile sexuale sunt formate tot din români. Și așa ne place să ne mai dăm în stambă…
Subiecte #hetero si homosexuali#organizația „Accept”