Avem si noi viciosii nostri

Un medic psihiatru clujean a facut studii in premiera pentru Romania despre impatimitii jocurilor de noroc – cei care au ajuns dependenti de acestea, asa-numitii jucatori patologici. Conform cercetarilor sale, medicul a ajuns la concluzia ca in aceasta categorie pot fi incadrati aproape 7% dintre adolescenti. In ceea ce priveste varsta medie la care au inceput sa joace, aceasta se situeaza in jur de 13 ani.
Marius a inceput sa joace poker electronic pe la 20 de ani. Ca sa scape de gura unor prieteni, a acceptat sa incerce “o singura mana”. A castigat si a mai jucat o data. Apoi, in decurs de cateva luni, a ajuns sa petreaca 7-8 ore pe zi in salile de jocuri mecanice. Cazul sau este reprezentativ pentru un fenomen care afecteaza tot mai multi romani: jocul patologic de noroc.
“Se pun mai multe intrebari: de ce incepe un individ sa joace, de ce se transforma intr-un jucator patologic si de ce jocurile de noroc sunt atat de populare, cu toate ca probabilitatea de castig este foarte mica? Prima motivatie este aceea de a castiga bani. Multi dintre jucatorii patologici isi amintesc de castigurile pe care le-au avut in primele experiente. Cel care se dedica jocurilor de noroc pe bani ajunge sa uite dimensiunea hazardului si se concentreaza doar asupra modalitatilor de a controla si influenta jocul in favoarea sa”, explica dr. Vasile Lupu, medic la Clinica de Neuropsihiatrie Infantila din Cluj, care a intocmit un studiu pe aceasta tema.

Adolescentii prefera biliardul
Psihiatrul Vasile Lupu a efectuat o serie de studii de specialitate pe un esantion reprezentativ de 500 de elevi din judetele Cluj, Salaj si Bacau. Rezultatele au relevat ca jocurile preferate de adolescenti sunt: biliardul pe bani (55,8%), pokerul electronic (35,29%), bingo (32,35%) si black-jack (9%).
In privinta frecventei, 63,6% dintre cei chestionati recunosc ca joaca foarte des, 9% rar, iar alti 9% foarte rar; 81,8% admit ca merg in salile de joc in compania unor prieteni, in timp ce 18,2% spun ca prefera sa joace singuri.
Prinsi de febra jocului, multi ajung pana si sa viseze noaptea aparatele jocurilor de noroc. imbatati de euforia unui castig, pierd apoi bani cu nemiluita, intrand in datorii sau vanzandu-si lucrurile din casa. Simtindu-se parasiti de noroc, pe mai mult de o cincime dintre ei incepe sa-i bata chiar si gandul sinuciderii.

Senzatie de superioritate
Nimeni nu se transforma peste noapte intr-un jucator de profesie. Specialistii sunt de parere ca acest lucru se petrece in urma unui proces care incepe inca din adolescenta, in unele cazuri chiar din copilarie, si se desfasoara de-a lungul catorva faze clar delimitate. Intr-o prima etapa, jucatorul descopera bucuria de a castiga, iar banii ii creeaza o impresie de putere.
“Am castigat in cateva minute echivalentul unei sume egale cu bursa mea pe mai multe luni. Evident, tentatia de a castiga cat mai mult creste proportional. Incepi sa ai bani, sa-i imparti in stanga si-n dreapta si sa ai o senzatie de superioritate. Traiesti cu iluzia ca vei castiga la nesfarsit, ca totul tine de tehnica si strategie, nicidecum de hazard”, marturiseste Marius.
O data risipita euforia inceputului, urmeaza si reversul medaliei: impatimitul pierde sume tot mai mari. “Ajunsi in aceasta faza, jucatorii traiesc cu convingerea ca, desi pierd, pot controla jocul. In fapt, ei neaga realitatea, manati de convingerea ca isi vor regasi <forma> anterioara”, spune dr. Lupu.

Depresivi si obsedati
“Automat, dupa ce pierzi, te gandesti de unde sa faci rost de bani cat mai repede, sa poti sa te intorci la aparat. De fiecare data, te gandesti ca vei reusi sa recuperezi pierderile. Ca atare, ridici miza tot mai mult si nu te mai intereseaza altceva. Ajunsesem sa vad cartile de poker si sa apas pe rosu sau pe negru si in somn”, continua Marius.
Potrivit specialistilor, asemenea reactii sunt caracteristice tuturor jucatorilor patologici, indiferent de varsta si de statut social. Manati de convingerea ca vor “reveni”, ei ajung sa imprumute mari sume de bani, sa vanda lucruri din casa sau chiar sa fure pentru a-si putea satisface nevoia de a juca. In plus, devin depresivi si tot mai obsedati de joc.
“Trebuie subliniat faptul ca jucatorul care ajunge in faza aceasta nu este neaparat un psihopat. In sine, comportamentul sau nu are un scop antisocial. Dimpotriva, el traieste din plin cu convingerea ca va pune la loc banii pe care i-a obtinut prin minciuna sau furt”, explica dr. Lupu.

Psihoterapia ajuta
Prin acest proces a trecut si Razvan, un clujean de 23 de ani care a inceput sa joace la 16 ani. Ca sa-l determine sa renunte, parintii l-au dus chiar si la un preot, pentru exorcizare. Povestea lui a culminat in momentul in care a intrat in casa unei rude si, dupa ce i-a imobilizat pe membrii familiei, a luat aparatura electronica si a amanetat-o. Dupa mai multe sedinte de psihoterapie, Razvan a inceput sa se controleze si, vreme de sase luni, n-a mai jucat deloc. Cand lucrurile pareau sa se indrepte, a fost parasit de prietena sa. S-a refugiat in jocurile de noroc. A pierdut din nou, situatia i-a scapat de sub control si a ajuns la tentativa de sinucidere.
“Pentru o scurta perioada, jucatorii patologici redevin euforici si sunt convinsi ca sansa le va surade din nou. Din pacate, pierd de fiecare data si nu mai intrevad o solutie de iesire. Cel putin 20% dintre ei recurg la tentative de suicid”, conchide dr. Lupu.
Depistate la timp, aceste cazuri pot fi rezolvate prin tratament medicamentos sau prin psihoterapie, sansele de recidiva fiind aproape nule.