Companiile europene au avut de infruntat tot soiul de scandaluri si umilinte cand au incercat sa se extinda pe piata americana, dar grupul de medicamente Aventis a inregistrat cresteri rapide, evitand amestecul in scena politica. Unul dintre principalele obstacole este perceptia total diferita asupra modului de a face afaceri, de o parte si de alta a Atlanticului. Sefii mai ales, au fost aspru criticati cand au parasit batranul continent
Jean-Marie Messier, fostul director executiv de la Vivendi a fost intens ridiculizat cand s-a mutat intr-un apartament de 18 milioane de dolari in extravagantul cartier new-yorkez Park Avenue, pentru a fi mai aproape de elita industriei media din Statele Unite. #leadend#Un alt francez, Jean-Pierre Garnier, directorul GlaxoSmithKline a fost recent umilit de proprietarii predominant briatnici ai grupului, cand i s-a respins pachetul de remuneratie, structurat dupa moda americana. Practicile de afaceri valabile pe un tarm al Atlanticului par a fi cel putin bizare si extravagante pe celalalt.
Unul dintre cele mai mari grupuri europene care a reusit sa se dezvolte pe piata americana este Aventis, grupul franco-german de produse farmaceutice. Aventis a fost creat in 1999, prin fuziunea dintre Hoechst (Germania) cu producatorul francez Rhone-Poulenc. Aventis a reusit apoi sa se reinventeze, devenind o companie multinationala in ascensiune, care obtine 40% din vanzari din Statele Unite.
“Strategia a fost sa cream o companie noua, nu sa facem o suma intre cele doua companii”, explica Igor Landau, presedintele de la Aventis. “Am decis sa cream ceva nou, sau sa ne asumam esecul”.
Avand in vedere ca ambele companii din care a fost creat Aventis erau lideri in pietele lor nationale, este cu atat mai surprinzator ca noul grup a reusit sa evite interferentele politice.
Hoechst a fost denumit dupa o suburbie a orsului Frankfurt, unde a avut o prezenta importanta timp de 120 de ani, in vreme ce Rhone-Poulenc era, pana de curand, o companie de stat. Dupa fuziune, Aventis a evitat atat sediul central impozant al francezilor, din apropierea Parisului, cat si baza de la Frankfurt.In schimb, noua companie s-a mutat in garba la Strasbourg, foarte aproape de granita franco-germana, intr-o cladire de sticla ridicata in graba, in genul de centre de afaceri pe care il gasesti in orice oras american.
Anul acesta a fost marcat de revolte ale actionarilor in multe state europene, inclusiv in Franta, alimentate de problema spinoasa a salariilor. In sectorul farmaceutic remuneratiile sunt un subiect sensibil pentru ca peste jumatate din vanzari vin din Statele Uniet si politica salariala americana incepe sa castige teren si in Europa. Pe langa directorul de la GSK, care a propus un pachet de remunratie apropiat standardelor americane, Daniel Vasella, de la Novartis, a suportat critici actionarilor vis-a-vis de dimensiunea salariului sau.
La Aventis, Landau spune ca nu se evita indeplinirea unor nivele de compensare apropiate americanilor, atunci cand e nevoie: “trebuie sa platim ce cere piata, pentru a fi competitivi”. “In ceea ce priveste acordarea de optiuni, directorii nostri din Statele Unite beneficiaza de aceleasi facilitati ca si cum ar lucra la Pfizer sau Merck”, adauga Landau.
Cu un salariu de 2 milioane euro (1,4 milioane lire sterline) in 2002, Landau nu poate spune ca e prost platit, dar primeste mai putin, de exemplu, decat Richard Markham, seful american al diviziei de farmaceutice, care a primit anul trecut 2,5 milioane dolari (1,5 milioane lire sterline). Insa, prin decizia de a ramane la sediul central din Strasbourg, Landau are alte avantaje, reusind sa evite unele dintre problemele colegilor sai de industrie care si-au facut bagajele pentru SUA. De exemplu, nu a avut probleme cu actionarii, precum Garnier, de la GSK, care a argumentat ca trebuie sa locuiasca in Statele Unite pentru a intelege principala piata a industriei. Landau spune insa ca se poate informa si prin doua vizite pe luna. “Esti foarte eficient cand te simti comfortabil”, precizeaza Landau.
Sa imbini asteptarile americanilor cu cultura corporatista din Europa nu era atat de important cu un deceniu in urma, cand companiile europene faceau legea in industria farmaceutica. Insa, in ultimii ani, Europa a devenit o piata din ce in ce mai putin atractiva, astfel incat producatorii europeni au trebuit sa-si caute succesul in Statele Unite, pentru a ramane rentabili.