Andrei Codrescu
Lecția de poezie
Editura Curtea Veche
Traducere din limba engleză de Ioana Avădani. „Cititori români, vă dezvălui exclusiv secretul Lecției de poezie. Cititorii americani nu-l cunosc, ei dezbat de când a apărut cartea. Unii zic că-s terorist, alții că, practic, am descoperit America. E vorba de ultimul meu curs de scriere poetică în engleză la Universitate. După 25 de ani de pedagogie meticuloasă, mi-am dat permis de port-armă. Le-am dat studenților lecții extrem de periculoase, care ar fi fost interzise de Catedră și de Decanat dacă ar fi știut despre ce-i vorba. Studenții s-au înălțat la cerințele mele cu pasiune îngerească. La cafenea, după fiecare zi de curs, am relatat precis și detaliat aventurile noastre pe tărâmul liric al Americii. După ce a fost publicată cartea au izbucnit scandalul și controversa. Până acum, n-am dezvăluit nimănui secretul: lecția mea de poezie americană n-a fost de fapt lecție de poezie americană. A fost lecție de poezie română, predată în engleză de un poet american influențat de poezia franceză a lui Tristan Tzara, dadaist evreu din Moinești. Acum știți cu toții că America n-a fost încă descoperită.”
Gabriel Petric
Viziune și spirit tragic
în literatura română a secolului XX
Editura Limes
Volumul este teza de doctorat a autorului, din 2012, la Facultatea de Științe și Litere a Universității „Petru Maior” din Târgu Mureș, doctorat condus de prof. univ. dr. Cornel Moraru. Există două motive care l-au îndemnat să aleagă această temă, susține Gabriel Petric. „Primo: nu există în momentul de față, în spațiul cultural românesc, o monografie consacrată tragicului/tragediei care să întrunească cel puțin trei condiții: 1. să fie o cercetare bazată pe bibliografia – română și străină – exhaustivă a temei, adusă la zi; 2. să aibă în obiectiv /și/ literatura română; 3. să propună o perspectivă novatoare asupra temei tragicului și a tragediei. Secundo: critica și filosofia românească avansează frecvent ideea că românul nu are simț
pentru tragic, iar literatura română nu are mari opere tragice (stăm mai bine la capitolul comedie). O cercetare amănunțită a problemei ar putea risipi niște prejudecăți adânc înrădăcinate în mentalitatea noastră culturală.”
M. Duțescu
Uranus Park
Editura Polirom
Un tânăr arhitect primește sansa vieții lui când, la scurt timp după absolvirea facultății, este recrutat de un afacerist pentru un proiect de proporții în București. Aruncat între rechinii imobiliari, e obligat să se autodepășească mereu pentru a-și găsi un loc în jungla real estate. Trebuie să uite de familie, de prieteni și să se concentreze asupra unui singur scop: supraviețuirea într-un domeniu în care orice pas greșit poate duce la un dezastru profesional. Un roman despre mafia imobiliară.
Dragoș Ghițulete
Partea dreaptă a capului
Editura Cartea Românească
„Suntem singuri atunci când moartea ne dă târcoale? – se întreabă autorul într-un preambul al romanului. Eram prea mic să-mi pun astfel de întrebări. Moartea însă îmi sufla greu în ceafă și mâinile ei puternice îmi apăsau ochii. Tot ce vroiam era să scap de durerea de cap. Pe 5 ianuarie 1986, după mai multe ore de agonie, un medic pune diagnosticul corect. Nu mai vedeam nimic și auzeam doar voci care strigau undeva, departe de mine. După un sfert de secol, am vrut să-i mulțumesc celui care mi-a salvat viața. Așa s-a născut această carte.”
Maj Sjőwall, Per Wahlőő
Dispărut fără urmă
Editura Allfa
Traducere din limba suedeză de Andreea Dragu. Maj Sjöwall (n. 1935) și Per Wahlöö (1926-1975), jurnaliști, scriitori și traducători suedezi, s-au cunoscut în 1962. Între 1965 și 1975 au scris împreună zece romane polițiste – reunite sub titlul generic Povestea unei crime –, care îl au ca protagonist pe inspectorul Martin Beck. Primul din serie, Roseanna (1965), a cunoscut două ecranizări, iar Den skrattande polisen (1968) a fost distins cu prestigiosul Premiu Edgar pentru cel mai bun roman polițist. Cu peste zece milioane de exemplare vândute în întreaga lume, Per Wahlöö și Maj Sjöwall, supranumiți „regele și regina romanelor polițiste“, sunt considerați clasici ai genului. Dispărut fără urmă (1966) este al doilea roman din serie. „Am vrut să găsim un stil care să nu fie nici al lui Per, nici al meu, ci adecvat cărților pe care voiam să le scriem. Voiam să le poată citi oricine, nu numai cei foarte cultivați. Și mulți mi-au spus că și-au descoperit pasiunea pentru lectură citind aventurile lui Martin Beck.“
Andrej Stasiuk
Djermania
Editura RAO
Traducere din limba polonă de Cristina Godun. Andrzej Stasiuk trece în revistă Germania văzută din tren, din gară, din avion, din aeroport, din piețe, din parcuri, de pe bănci, din librăriile unde citește fragmente din romanele sale. Nu este doar un roman de călătorie, ci și o călătorie înspre sufletul oamenilor. Povestitorul este un scriitor aflat într-o călătorie de promovare prin toată Germania, iar călătoria în Germania reprezintă o psihoanaliză.