Privita din afara, implicarea Poloniei cu trupe in conflictul din Irak si invitarea ei sa participe, de la egal la egal cu fortele coalitiei, la pacificarea tarii dupa caderea lui Saddam Hussein au parut nepotrivite cu statura internationala a polonezilor, ca o incercare indoielnica a SUA de a demonstra ca au aliati capabili sa-i sprijine realmente in razboi, daca nu chiar ca o dovada a unui pragmatism prost inteles din partea Varsoviei, dispusa la orice pentru a obtine acces la banii pusi in joc de americani pentru reconstructia Irakului. Astfel de critici au parut a-si gasi indreptatirea cand, saptamana trecuta, presa poloneza a anuntat ca, in fine, si-a deschis birou la Bagdad o prima firma din Polonia. E vorba de Bartimpex, o firma cu experienta in materie de constructii de infrastructura, coordonatoare a constructiei marii conducte petroliere Iamal, care face legatura, prin teritoriul polonez, intre Rusia si Europa Occidentala. Oamenii de la Bartimpex si-au justificat intaietatea in Irak cu argumente economice, dorind sa preintampine astfel acuzatiile ca ar fi ajuns la Bagdad gratie unor eventuale relatii privilegiate cu autoritatile de la Varsovia. Directorul reprezentantei irakiene a declarat imediat ca prezenta lor acolo se datoreaza exclusiv cooperarii Bartimpex cu companii arabe si ca firma va primi contracte in Irak “pe mai multe directii independente unele de cealalte, in functie de contactele cu responsabilii britanici si americani”. Ba chiar a adaugat, referindu-se cu mandrie la conducta Iamal: “Suntem predestinati sa lucram la acest tip de proiecte”.
Chestiunea predestinarii are, de fapt, o intemeiere mai adanca decat voia sa spuna directorul. Putine sunt cazurile de companii care pot sa ilustreze la fel de liniar ca Bartimpex genul de tranzitie de la socialism la capitalism specific economiei poloneze, unde dezvoltarea marilor companii private a depins mai putin de acumularea de capital pe cai mai mult sau mai putin licite si mai mult de incheierea unor relatii de parteneriat cu statul pe anumite proiecte industriale sau comerciale. Inregistrata in 1989 la Curtea de Comert din Varsovia drept SRL, firma Garo, asa cum se numea pe atunci, e acum un conglomerat in toata regula, cu afaceri de cateva sute de milioane de dolari pe an si participatii in banci, firme de asigurari, industria energetica, de constructii, productia de biocombustibili si chiar, intr-un viitor apropiat, comertul cu avioane. Bartimpex nu seamana insa cu conglomeratele rusesti ale celebrilor oligarhi, pentru ca n-a pornit la fel ca ele si nici n-a avut aceleasi obiective. Firma a fost infiintata in vremea ultimilor ani ai regimului socialist, cand sistemul cooperativelor incepuse sa tina loc de liberalizare economica, si cel putin in prima jumatate a anilor ’90 i-a fost suficient sa se ocupe exclusiv de ceea ce fondatorul ei stia sa faca cel mai bine: intermediere in comertul cu gaze naturale intre Polonia si grupul rusesc Gazprom. Bartimpex a mers si ea spre diversificare, insa nu cumparand ieftin cat mai multe active ale statului din orice domeniu, ca in Rusia, ci numai din necesitati interne de consolidare. Mai intai, in 1993, nevoia de finantare mai comoda a propriilor proiecte a determinat Bartimpex sa cumpere o banca, iar apoi, din 1997 incoace, s-a extins si in alte domenii decat gazele pur si simplu din nevoia de a nu mai depinde de o singura sursa de venituri.
Au si ei “nowo bogacki”
Cu toate acestea, omul care a infiintat Bartimpex si s-a imbogatit de pe urma acestei firme, Aleksander Gudzowaty, a fost considerat de “The Economist” drept polonezul cel mai apropiat de prototipul oligarhului rus. E o prezenta constanta pe lista anuala a revistei poloneze Wprost cu cei mai bogati 50 de oameni din Europa de Est: anul acesta e pe locul al doilea din cei patru polonezi inclusi in clasament, cu o avere de 3 miliarde de zloti (aproape 800 de milioane de dolari), dupa ce in 1998, varful de pana acum al rentabilitatii Bartimpex, a fostconsiderat cel mai bogat cetatean al tarii sale. De ce insa oligarh? Un prim raspuns ar fi cel empiric: asa il considera compatriotii, care il eticheteaza drept “nowo bogacki” (din categoria noilor imbogatiti).Opinia publica din tara lui n-a privit niciodata cu ingaduinta stilul lui de viata complet extravagant, lipsit de orice fereala in a-si arata bogatia. Acum cativa ani, un reporter de la un ziar american remarca admirativ intinderea proprietatii lui Gudzowaty de la Mariew, langa Varsovia, unde omul locuia cu mama, cu “logodnica” – fosta lui translatoare de engleza, mai tanara cu 20 de ani – si, din cand in cand, cu fiul din prima casatorie, Tomasz, un fotograf cam boem, total dezinteresat de afacerile tatalui. La Mariew, pe sase hectare si jumatate, Gudzowaty avea de toate: teren de golf, piscina, teren de tenis, alei de bowling si un spatiu imens pentru numeroasele animale de pe langa casa. Menajeria polonezului era compusa din caprioare, 12 elani, 11 pauni, o lama, un magar numit Ferdinand, magarita Bubulina (dupa eroina din “Zorba grecul”, una din cartile preferate ale lui Gudzowaty) si, in nici un caz in ultimul rand, un caine Schnauzer pe nume Garo, pe care stapanul il adora asa de tare, incat i-a facut si o statuie, dar nu la Mariew, ci la casa de vacanta a familiei Gudzowaty de pe Coasta de Azur. Demonstrativ, in timp ce s-a intretinut cu reporterul american, excentricul polonez si-a hranit animalele cu prajituri, dupa care plimbarea s-a terminat la celelalte atractii ale proprietatii: o piramida din granit inalta de sase metri si un templu octogonal “pentru meditatie”, acesta din urma garnisit cu vitralii tematice, reprezentand religiile principale – crestinismul, iudaismul, islamismul, budismul si hinduismul. Si, ca tacamul sa fie complet, Gudzowaty i-a servit reporterului american si o lectie despre filozofia sa de viata. “Formula succesului, dupa parerea mea, consta in viziune pozitiva, incapatanare, cunostinte temeinice despre ceea ce ai de gand sa faci, gandire abstracta, munca grea si noroc. Limitele posibilitatilor pe care le ai sunt date doar de limitele imaginatiei tale. Iar despre fericire pot sa spun ca banii nu aduc fericirea, pentru ca eu am fost fericit si cand am fost sarac. Mai intai de toate insa trebuie sa iubesti viata, iar eu o iubesc din toata inima”.
E bine sa fii prietenul lui Viahirev
Coborand un pic pe pamant, peisajul e destul de diferit fata de viziunea idilica din articolul americanului, iar meditatia in care Gudzowaty se adanceste in templul sau se dovedeste a avea subiecte tare terestre. Nascut in 1938 la Lodz, ca fiu al unui profesor de filozofie, a avut o copilarie foarte saraca, din cauza razboiului, iar una din amintirile cele mai nefericite pe care le are de atunci e ca dupa eliberare, in 1945, un soldat rus venit la ei sa caute de mancare i-a impuscat cainele, fiindca il enervau latraturile. Aleksander a fost un tanar cam lenes, dar pasionat de lectura si inclinat spre umanioare, astfel incat, desi a dat admitere la facultatea de metalurgie, si-a abandonat repede studiile, incapabil sa se imagineze inginer. Totusi, mai tarziu a dat dovada de oarece spirit practic, intrucat a reusit sa termine in 1968 facultatea de relatii comerciale externe la Universitatea din Lodz si sa se inscrie in partidul comunist. A lucrat mai intai pentru firma de comert exterior Textilimpex, care intermedia contracte intre producatori polonezi de textile si intreprinderi sovietice; au fost niste ani destul de distractivi, petrecuti in mare parte la Moscova, organizand acolo parade ale modei cu tinere modele poloneze, facandu-si relatii in industria de acolo si calatorind. A trecut apoi la alt gen de afaceri, dar tot cu parteneri sovietici, la firma de comert exterior Kolmex, care exporta material rulant.In 1990, Polonia s-a trezit cu o datorie imensa fata de principalul sau furnizor de gaze naturale, Gazprom, si cu amenintarea unei ierni reci in fata. Folosindu-se de faptul ca il cunoscuse pe Rem Viahirev, seful Gazprom, polonezul a reusit sa aranjeze cu acesta un contract de barter, prin care rusii urma sa primeasca produse, mai ales alimentare, in schimbul datoriei si al unor viitoare livrari de gaze in Polonia. Acesta avea sa fie specializarea firmei lui Gudzowaty, Bartimpex (de la barter-import-export), infiintata nu drept “capusa”, cum ar fi de presupus, ci pentru ca patronul ei a fost dat afara de la Kolmex (“pentru ca reusea sa castige prea multi bani”, sustine un ziarist polonez). Bartimpex nu cumpara de fapt gaze de la Gazprom ca sa le revanda monopolului polonez de stat in domeniul distributiei gazelor, PGNiG (Polskie Gornictwo Naftowe i Gazownictwo), ci doar incasa un comision de 5% pentru serviciile de intermediere a contractelor intre Gazprom si PGNiG. Iar schema s-a repetat de mai multe ori in deceniul care a urmat: in 1998, de pilda, valoarea produselor acceptate de Gazprom drept plata pentru gaz era de 175 milioane de dolari.Primul guvern format de sindicatul Solidaritatea a incercat sa scape de intermediarul Gudzowaty, gasind nefiresc ca aprovizionarea Poloniei cu gaze sa fie controlata de o singura firma privata, al carei sef era atat de apropiat de rusi. Cu toate acestea, omul s-a imbogatit nestingherit si s-a descurcat, incercand sa-si faca relatii printre politicieni: in 1995 era cel mai important donator pentru o campanie electorala, cu o contributie de un milion de dolari pentru Lech Walesa, seful Solidaritatii. Gudzowaty s-a orientat insa mai mult spre Alianta Stangii Democratice a actualului premier Leszek Miller, chestiune care ani la rand a generat speculatii despre coruptia partidului. Mai nou, Leszek Miller a recunoscut anul trecut ca in 1998, cand era deputat de opozitie, a obtinut un credit pentru locuinta in valoare de 43.000 de euro de la banca BWE, controlata de Gudzowaty. Cat despre BWE, Biroul Polonez de Audit sustine ca actualul presedinte Aleksander Kwasniewski, fondatorul BWE, i-ar fi transferat ilegal 300.000 de dolari lui Gudzowaty in 1993, atunci cand acesta din urma a cumparat banca.Pe atunci, banca se numea Bank Turystyki (Banca pentru Turism) si nu era deloc rentabila. Dupa ce a cumparat-o Gudzowaty, a redenumit-o Bank Wschodnio-Europejski (Banca Est-Europeana) si a folosit-o pentru a finanta afacerile Bartimpex cu Rusia; cativa ani mai tarziu, cand Gudzowaty s-a orientat si spre afaceri cu Occidentul, i-a schimbat din nou numele in Bank Wspolpracy Europejskiej (Banca de Cooperare Europeana), pastrandu-i insa initialele, pentru coerenta. Prin 1999, BWE ajunsese a 20-a banca comerciala din Polonia.
Arbitru intre polonezi si rusi
Adevarata lansare a Bartimpex a venit insa incepand din 1993, cand guvernul polonez, la sugestia Gazprom, a ales aceasta firma sa faca parte din consortiul care urma sa construiasca gazoductul Iamal, de transport al gazelor naturale din Rusia spre Germania – un proiect in valoare de 2,5 miliarde de dolari. A fost formata o companie noua, EuRoPol Gaz, unde Gazprom si PGNiG aveau fiecare cate 48% din actiuni, iar Bartimpex 4%, ceea ce ii permitea acesteai din urma sa actioneze ca un arbitru la orice decizie care ar fi trebuit luata in privinta conductei. Guvernele care s-au succedat in anii urmatori au incercat sa contracareze dependenta Poloniei fata de gazul rusesc, incercand sa introduca in ecuatie companii din Danemarca sau Germania; anul trecut a existat chiar speranta ca toata chestiunea gazului rusesc si a datoriilor pentru el va putea fi reglementata chiar in cursul vizitei presedintelui rus Vladimir Putin la Varsovia. Lucrurile nu s-au rezolvat insa, iar confuzia a crescut in relatiile dintre tari, inclusiv pe seama Bartimpex, care e acuzata acum de catre Gazprom ca nu si-a respectat obligatiile care ii reveneau in calitate de co-antreprenor al constructiei gazoductului.Ca Gudzowaty gandeste in perspectiva o dovedeste faptul ca mai ales in ultimii ani s-a preocupat tot mai mult sa intre si in alte afaceri decat cele cu Gazprom, tocmai prevazand o eventuala deteriorare a relatiilor cu gigantul rus. Foarte greu nu i-a fost pana acum, pentru ca a avut intotdeauna suficienti bani pentru investitii. Arta lui cea mare consta insa in modul cum a reusit de-a lungul anilor sa se mentina in relatii bune cu autoritatile statului polonez, uzand de asul sau principal – trecerea de care s-a bucurat la varful Gazprom – si sa exploateze aceste relatii pentru consolidarea afacerii lui, In deceniul trecut, Bartimpex a angajat in total in structurile sale de conducere nu mai putin de 17 fosti functionari guvernamentali, ca sa-si asigure sprijinul statului. Sprijin de care a avut mare nevoie, pentru ca nu tot ceea ce facea era legal: la un moment dat a fost pe punctul de a fi acuzat penal ca a ascuns autoritatilor poloneze faptul ca, in paralel cu gazoductul, a fost construita si o magistrala de fibra optica, ai carei beneficiari au fost Gazprom si Bartimpex. Investigatia pe aceasta tema, declansata de presa poloneza, a fost insa oprita in fasa din ordin “de sus”.Nu e de mirare, deci, ca Gudzowaty a sfarsit prin a aparea drept un adevarat oligarh polonez. Si iarasi nu e de mirare ca nu multora le-a placut ideea ca Bartimpex e prima firma poloneza care va capata contracte in Irak. Ce contracte anume deja nu mai conteaza – o sa vedem la stiri. crenguta.nicolae@zf.ro