Statele Unite au tratat insa Iranul dupa propriile reguli. 11 septembrie le-a inasprit si pe acestea, astfel incat Iranul, suspectat oricum din cauza regimului religios, a ajuns pe “axa raului”, alaturi de Coreea de Nord si Irak. De atunci Statele Unite au formulat constant catre Iran ori interdictii de a colabora cu teroristii Al-Qaida, ori interdictii de a interveni pentru instaurarea unui regim islamic in Irak. Teheranul a colaborat partial, dar in ultimul timp, a fost nevoit sa faca fata aceleiasi imputari facute Irakului inainte de razboi: programul nuclear, care ar fi folosit de Teheran pentru inarmarea nucleara. Pe langa faptul ca, deocamdata, SUA nu s-au decis ce tactica sa adopte in privinta Iranului (moderatii din administratie cred ca inca s-ar putea negocia imbunatatirea regimului democratic cu civilii din guvernul iranian; conservatorii cred insa ca miscarile de protest iraniene ar putea fi folosite pentru o schimbare din interior a regimului) se pare ca si Marea Britanie isi nuanteaza pozitia fata de Iran. Ministrul britanic de externe Jack Straw declara, in urma cu mai mult timp, ca Marea Britanie este pentru o schimbare de regim din interior. De precizat, totusi ca Marea Britanie refuza sa adopte o tactica comuna cu SUA ca in privinta Irakului, refuzand sa izoleze politic Iranul, tendinta incurajata de SUA. Suspiciunile SUA legate de programul nuclear iranian sunt luate in serios. Pe 20 iunie, Vladimir Putin a obtinut o promisiune de la presedintele Khatami ca va semna protocoalele care permit Agentiei Internationale pentru Energie Atomica (AIEA) si ONU sa inspecteze instalatiile nucleare ale Iranului. Legile islamice care au dat forta regimului ayatollahului Khamenei nu vor reusi totusi sa apere Iranul de amenintarile la adresa sa: coalitia internationala impotriva instalatiilor nucleare, protestele interne si cele din exil ale Mujahedinilor Poporului. iulian.anghel@zf.ro