Săptămâna trecută mă sună un amic avocat: Ați primit temă să dați în aștia de la ANRP, cu despăgubirile? Nu! Și atunci de ce cereți ca titlurile de proprietate să nu mai poată fi vândute (către cesionari)? Își ia omul banii înainte (adică adevăratul proprietar) și e treaba celuilalt să își ia banii mai departe (de la stat). Și ce e ăla impozit de 85%?… Urmează o discuție între amic și mine pe această temă, că sub ochii noștri și cu legea în mână se desfășoară unul dintre cele mai mari jafuri – respectiv afacerea cu restituirea proprietăților, despăgubirile acordate, cum adevărații proprietari stau cu anii să-și ia banii, în timp ce cei care au cumpărat drepturile litigioase la discount de 10-20% au deja banii în cont, cei 300 de milioane de lei pe care trebuie să îi ia nepotul lui Gigi Becali pe drepturi litigioase cumpărate acum 3-4 ani de la proprietari și finalul este… Bă, da’ comuniști mai sunteți (noi, ZF – n. red.).
Adică ideea este ce avem noi cu cei care fac bani, de ce cerem impozit de 85% pentru câștigul celor care au cumpărat drepturi litigioase sau de ce vrem ca drepturile de proprietare să nu poată fi vândute către terți?
Nu știu cum amicul meu plus alții definesc comunismul și capitalismul, dar sigur ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă în această mare afacere a restituirii proprietăților celor cărora li s-au confiscat la naționalizare, în 1948, unde adevărații câștigători nu sunt proprietarii de atunci sau moștenitorii acestora, ci cei care au cumpărat drepturile litigioase și au sărit peste rând la ANRP și Finanțe ca să își ia banii. O mie de oameni au luat deja, într-un fel sau altul, 7 miliarde de lei, în timp ce sunt zeci de mii de oameni care stau cu actele în mână de ani de zile prin tribunale, așteptând să le vină rândul. Între timp, unii chiar au murit. Asta înseamnă capitalism, în antiteză cu afirmația amicului – Da’ comuniști sunteți!, – ca nepotul lui Gigi Becali, care are în jur de 30 de ani, să ajungă în față la ANRP cu drepturi cumpărate cine știe cum și să încaseze 300 de milioane de lei? Ce poate fi mai sfidător la adresa României, a statului român, compus din cei 21 de milioane de cetățeni, decât să-ți zâmbească cineva dintr-un Mercedes sau Rolls Royce, plimbându-se pe Dorobanți, „aspirând“ totul în jur și arătând „cât de tare este“ pentru că a reușit să își ia banii pe care ANRP, Finanțele și Guvernul i-au pus la dispoziție cu cea mai mare nonșalanță, conform legii.
Capitalism înseamnă să creezi ceva, să construiești un produs, un serviciu, o fabrică, să îmbunătățești continuu un flux tehnologic, să devii mai performant, să oferi un preț mai mic, astfel încât produsul tău să fie mai democratic, adică să poată fi cumpărat nu numai de o elită etc.
Capitalism înseamnă și afaceri cu statul, pentru că este cel mai important cumpărător de produse și servicii, dar nu înseamnă numai să plimbi hârtii și dosare între birouri sau instituții ale statului în căutarea unei breșe sau a unui funcționar care să fie al tău, cu care să împarți câștigul.
România, „ruptă-n fund“, cu WC-ul în curte, care atrage investiții străine punând pe primul loc salariile mici – 800 de lei net pe lună -, cu medici și profesori plătiți atât de prost încât își riscă libertatea pentru 50-100 de euro, a oferit cel mai generos plan de despăgubire pentru cei cărora li s-au naționalizat bunurile în 1948.
Problema nu este asta, ci faptul că principalii beneficiari nu au fost cei îndreptățiți, adică cei cărora li s-au luat proprietățile, ci cei care au cumpărat drepturile litigioase.
Premierii Tăriceanu, Boc și Ponta au oferit o schemă de despăgubire prin care au creat milionari care nu aveau nici o treabă cu proprietățile din 1948, ei nici măcar fiind născuți atunci. Ironic, unul dintre cei care se ocupa cu tranzacțiile cu drepturi de proprietate, cu reconstituirea lor, cu încasarea de acțiuni la Fondul Proprietatea era un iranian, pe care guvernul român l-a ajutat din toate puterile să fie milionar.
Trei premieri, prin miniștri, prin funcționarii de stat și prin instituțiile aflate în subordine au fost atât de generoși, că doar nu dădeau din banii lor, încât au pus pe masă până acum 4 miliarde de euro (cash și titluri la Fondul Proprietatea) și mai urmează câteva miliarde de euro prin noua schemă de despăgubire, din care a rezultat, ca unul dintre beneficiari să fie nepotul lui Gigi Becali. Problema nu este a nepotului, ci a tuturor celor care au făcut să se ajungă aici, funcționari ai statului. Ăsta e capitalism?
Poate suntem comuniști pentru că protestăm prin scris, mai mult sau mai puțin vehement, acesta fiind singurul mijloc, la toate afacerile făcute de funcționarii statului care sub protecția legii, pe care ei singuri o dau, transferă bani de la buget, adică de la contribuabili, la toată clica lor, care este transpartinică. Noi protestăm deoarece vrem ca peste ani capitalismul să mai existe, să nu mai fie naționalizări, dreptul de proprietate să fie recunoscut, libera inițiativă să fie încurajată, la orice oră să se nască antreprenori români care să schimbe lucrurile, ca investitorii străini să rămână în România nu să plece, ca toți să creadă că au șansa lor în economie, prin munca și mintea lor, nu prin telefoane și cafele băute în Dorobanți sau, mai nou, în Herăstrău. De aia suntem comuniști.
Primii care ar fi trebuit să protesteze la sfidarea de la ANRP, de fapt la sfidarea guvernului, sunt antreprenorii români, și mici și mari, cei care stau pe la ușile statului să-și încaseze o factură veche de un an de zile, care se chinuie să-și recupereze din piață, de la clienți, pentru munca prestată, fie 1.000 de lei, fie 1 milion de lei. Câți antreprenori români au un profist sau măcar o cifră de afaceri de 300 de milioane de lei? Unii nu ajung la acești bani nici într-o generație, care muncește de dimineață până seara, și mai are și 50 de angajați pe statul de plată, plus statul căruia trebuie să îi plătească toate taxele și impozitele.
Capitalismul înseamnă să faci ceva care se vede cu ochiul liber, nu să arăți din vârful mașinii și al țigării că ești prieten cu „statul“ și de acolo îți iei banii, dintr-un buget la care contribuim, într-un fel sau altul, toți.
Când un mic antreprenor se plânge că i-a scăzut bonul, pentru că clienții consumă numai o apă plată, să știe că este și din cauza abuzurilor prin lege făcute la ANRP, pentru că cei 300 de milioane de lei s-au luat de la alții și s-au dat într-un loc. Când Dan Șucu, de la Mobexpert, se plânge că TVA este mare, să știe că nu poate fi scăzut, că ANRP are de dat bani, câteva miliarde de euro.
Când directorii din multinaționale și din marile companii românești se plâng că taxele sunt mari, că școala nu le livrează angajați pregătiți, să știe că profesorii n-au nici un chef să-i învețe pe elevi mai mult pentru că sunt prost plătiți, pentru că bugetul de stat trebuie să îi plătească nepotului lui Becali 300 de milioane de lei.
În loc să protesteze ei, care pot să câștige bani mai mulți dintr-o funcționare corectă a statului, nu din devalizarea lui (sau e invers, nu?!), noi suntem cei comuniști.
Acest articol a apărut în ediția tiparită a Ziarului Financiar din data de 08.07.2013