Este relatia dintre televiziune si cultura la fel de naturala precum aceea dintre baba si mitraliera? Cel putin atunci cand vorbim despre o televiziune comerciala, care traieste din ceea ce vinde, adica din publicitate, adica din rating, adica din “Fugiti, ba, cu simfonicu’ d-aci, ca nu se uita nimeni!”? Exista inca destui romani care cred asta. Daca fac parte din minoritatea nationala (neprotejata si nediscriminata pozitiv) a celor carora, spre ghinionul lor, le-a placut cartea, ridica resemnati din umeri si-si vad de treaba. Daca nu – nici nu-si pun problema. Si, ma rog, care e problema? Una simpla: daca va intereseaza cat de bine traiti, daca slujba, mancarea, confortul, masina, casa sunt lucrurile care va preocupa cel mai mult, atunci e bine sa stiti ca toate astea merg bine daca intregul sistem social-economic functioneaza bine. Ceea ce se intampla daca este condus, pe toate nivelurile, de oameni competenti si morali. Or, atat competenta, cat si morala sunt dependente de nivelul de civilizatie, adica de nivelul de cultura – profesionala si nu numai. Cultura NU este o cheltuiala, ci o investitie.
Iata de ce promovarea culturii, pe toate caile (scoala, familie, societate, mass-media), nu ar trebui sa fie indiferenta nimanui.
Sigur ca, pana la un punct, exista un cerc vicios: cata vreme sistemul functioneaza prost, restrictiv, birocratic etc., mai toata lumea, inclusiv televiziunile, se lupta la greu cu asa-zisa economie de piata, deci nu prea au disponibilitati pentru cultura, deci factorii de decizie raman la un nivel de instructie modest si, fapt si mai important, nu simt presiunea unei societati (telespectatorii) invatate ce are dreptul si ce trebuie sa ceara, deci sistemul continua sa functioneze prost…
SI, totusi, cercul acesta a inceput sa fie rupt. Cu eforturi si sacrificii, aproape pe neobservate, cultura a patruns pe micul ecran. Paradoxal, insa, pe masura ce s-a “infiltrat” in grilele posturilor private, s-a “rarit” la televiziunea de stat!
La inceput a fost, fireste, Televiziunea Romana Libera. De libera si sprintara ce era, primul act de cultura pe care l-a comis a fost sa transmita un film (romanesc, cum altfel?) cu batai si gagici goale, intr-o seara in care frumosii nebuni ai marilor orase inca mureau pe strazi, in numele unor idealuri care… Ma rog, asta e alta poveste. Oricum, in urma apelurilor pe buna dreptate indignate ale telespectatorilor, filmul a fost curmat in fasa. Erau zile confuze, sa nu insistam.
Cand s-au mai linistit apele, televiziunea de stat a inceput sa-si intre in atributiile normale. Una dintre acestea, pentru o institutie alimentata prin abonamente, prin buget, dar si prin reclame (mielul bland suge la trei oi), este de a promova cultura in toate formele ei.
Nu aceeasi pretentie se poate emite pentru o televiziune particulara, aflata in batalia pentru audiente si lipsita de fonduri financiare fixe. Drept care, in primii ani de existenta a posturilor private, emisiunile culturale ale acestora au avut o reprezentare modesta, daca nu chiar absenta cu desavarsire.
Au trecut de atunci ceva vreme, de-a lungul careia s-au intamplat multe, si bune, si rele, inclusiv in urgisitul domeniu al culturii. Remarcabil nu este numai faptul ca marile televiziuni private au inteles sa-si riste rating-ul si share-ul promovand cultura, ci si acela ca au facut-o fara sa se umfle in pene. Au aparut astfel remarcabile emisiuni despre literatura, muzica si arte plastice, unele cu indelungata prezenta in grilele de programe, majoritatea aducand in fata noastra personalitati de indiscutabila greutate. In al doilea rand, o data cu explozia talkshow-urilor, producatorii si moderatorii acestora au decis ca, macar din cand in cand, sa inlocuiasca repetitiv-obsedanta prezenta a politicienilor, vedetelor de showbiz si fotbalistilor cu aceea, fermecatoare, a artistilor si oamenilor de cultura. In al treilea rand, trebuie semnalata programarea tot mai insistenta a unor filme documentare din zona stiintei, tehnologiei, istoriei s.a.
In ultimii ani, o data cu aparitia televiziunilor de stiri, asistam la un alt fenomen imbucurator, efect secundar neasteptat al adaptarii conceptului tip CNN sau Euronews la spatiul mioritic: intucat, efectiv (prietenii stiu de ce), cu toate accidentele mortale, cu toate vecinele violate pe inserat si cu toate conductele perforate, in Romania nu se intampla, zilnic, atatea lucruri cat sa umpli 24 de ore de stiri, televiziunile in chestiune acorda un spatiu nesperat de mare evenimentelor culturale. Bunaoara, lansarea revistei Idei in Dialog a fost transmisa practic in intregime!
Un cuvant aparte trebuie spus despre stirile culturale. Daca o emisiune intreaga dedicata artelor, stiintei, filosofiei ori religiei este o provocare dificila pentru o televiziune comerciala, in schimb o stire de douazeci-treizeci de secunde parca s-ar mai putea strecura, fara mari pierderi de audienta. Or, paradoxal, pe masura ce posturile TV si-au luat curajul, absolut remarcabil, de a face emisiuni de cultura, cu stirile de profil au lasat-o moale de tot. Au trecut de mult vremurile cand la telejurnale se prezentau in mod frecvent carti, spectacole sau vernisaje. Banuiesc ca aici joaca un rol (gresit, dupa parerea mea) si ideea de reclama mascata, dar si dificultatea selectiei: apar mii de carti. Si totusi, cineva ar trebui sa-si ia curajul sa selecteze. Decat sa nu prezinti nici una, mai bine risti sa se supere autorii nemediatizati!
In schimb, jos palaria pentru televiziunile, tot mai multe, care fac cultura prin intermediul programelor matinale, in cadrul carora se lanseaza intrebari dintre cele mai diverse si se prezinta informatii privind aniversari, comemorari, momente esentiale ale dezvoltarii civilizatiei. O bila alba speciala merita postul Pro Cinema, care nu s-a multumit sa difuzeze doar filme: in tot timpul momentelor de autopromovare, pe ecran sunt afisate informatii cu caracter cultural-educativ.
Monitorul neoficial
Am monitorizat o saptamana de programe TV, la sfarsitul lunii noiembrie. Majoritatea emisiunilor de cultura sunt permanente si se datoreaza atat posturilor respective, cat si realizatorilor – adevarati oameni de cultura, dintre care nu putini s-au afirmat in anii din urma. La acestea s-au adaugat, in saptamana monitorizata, cateva emisiuni ocazionale. In cele ce urmeaza, din motive de spatiu, am nedreptatit trei categorii de emisiuni care au, cel putin uneori, incarcatura culturala: filmele documentare (foarte multe, din fericire, si din toate domeniile), emisiunile muzicale (cele care au tangenta cu cultura) si filmele artistice (acelea care merita cu adevarat acest nume, si nu sunt chiar asa putine cum s-ar putea crede) – toate prezente pe majoritatea posturilor.
o Dand Cezarului ce-i al Cezarului, chiar daca este vorba despre canale TV straine (dar subtitrate in romaneste), trebuie sa incepem cu cele care, prin definitie, sunt emitatoare de cultura, in special in zonele tehnologiei, stiintei si istoriei: Animal Planet, National Geographic, Discovery (cu variantele Science, Civilisation si Travel). Nu stiu daca este monitorizata audienta acestora, dar din multe discutii am tras concluzia ca sunt tot mai urmarite – si nu numai de catre telespectatori cu un ridicat nivel de instructie.
o La cele de mai sus se adauga doua posturi autohtone dedicate: TVR Cultural si PAX. Primul include in program cursuri de limbi straine, prezentari de mari muzee, concerte, dar si – raritate, azi – spectacole de teatru. Cel de-al doilea este sustinut aproape exclusiv prin documentare din toate domeniile culturii – arta, stiinta, religie. Ar fi greu de selectat cateva titluri, dar o nota aparte merita Idei in libertate, realizata de Horia Roman Patapievici pe TVR Cultural.
o La PRO TV straluceste de-a dreptul Dan C. Mihailescu, Omul care aduce cartea si care vorbeste atat de convingator, incat chiar te face curios sa citesti volumele respective. Dan C. mi-a marturisit odata ca a fost surprins de propunerea postului, intrucat nu se considera nici telegenic, nici bun orator. Dar este atat de viu! Ca sa nu mai vorbim de cultura si de competenta lui. La fel de bine, desi in alt registru, se prezinta Parte de carte, moderata de Cristian Tabara in stilul lui sfatos si zambitor. Pentru ca exista o cultura a artei culinare, adaugam aici si emisiunea Bucataria lui Radu Anton Roman. Din motive similare, nu trebuie neglijata nici cultura publicitatii pe care o asigura Marca inregistrata a lui Andi Moisescu.
o La TVR 1 poate fi urmarit in continuare fermecatorul serial Spectacolul lumii, semnat de Ioan Grigorescu, alaturi de inca mai longeviva Teleenciclopedia, simpatica emisiune Corect! (la care ar fi bine sa se uite nu numai copiii!), Cultura eco, Garantat 100% (invitatii lui Catalin Stefanescu sunt, mai toti, din sfera culturii, iar moderatorul a “crescut” spectaculos de cand s-a lansat pe micul ecran).
o La Antena 1 poate fi asimilata culturii, putin fortat, emisiunea Cei mai frumosi ani.
o In aceeasi idee, dar pe un registru mult mai amplu, adica nu doar muzica, este realizata, la Prima TV, emisiunea 80 Show (anterior 70 show). E bine ca aceste doua televiziuni incearca sa recupereze momente artistice remarcabile, dar structura emisiunilor este in suferinta: in locul unei treceri in revista sistematice, cronologice, senzatia este aceea de “ce ne-am mai adus noi aminte”. Prima TV mai are meritul de a fi creat micul si frumosul moment numit Clip Art, ca si pe acela de a sustine cultura modei, gratie Doinei Levintza. In saptamana monitorizata, s-a adaugat reflectarea Festivalului de scurt-metraj “Unde e iubirea?”.
o In afara documentarelor, TVR 2 mai are si Cinci minute de cultura (in realitate 10-15). Un act de cultura similar emisiunilor de tip Cei mai frumosi ani (si mult anterior acestora) poate fi considerat Televiziunea, dragostea mea, o selectie a celor mai bune momente din trecutul postului public.
o B1 TV prezinta un Calendar ecumenic (religia e cam vitregita la televizor).
o La Realitatea TV poate fi urmarita emisiunea Leul greu (economia este si ea destul de absenta pe micile ecrane), dar mai ales Un metru cub de cultura (Alex Stefanescu), Proiect: Romania (Vlad Nistor), Omul si cartea (Ion Cristoiu) si Nasterea unei natiuni (Alex Mihai Stoenescu), la care se poate adauga Bruiajul de cultura al lui Mihai Tatulici.
o TVRi reia unele dintre emisiunile posturilor TVR nationale, dar are si productii proprii, precum Ex Libris, Honoris Causa, Amfitrion diplomatic, Oameni de presa, Restantele criticii literare.
o E mult, e putin? Este, probabil, mai putin decat ar fi necesar, dar nu trebuie uitat ca, inaintea televiziunii, scoala si presa scrisa au restante mult mai consistente la capitolul cultura. In acelasi timp, este cu siguranta mai mult decat in urma cu cativa ani. O mentiune speciala trebuie facuta pentru televiziunile care au promovat cultura in mod constant, indiferent de schimbarile de grila. La PRO TV, de pilda, n-am apucat sa regretam emisiunea lui Nicolae Manolescu Profesiunea mea, cultura, inlocuita cu succes prin alte doua dedicate cartilor.
Pornografia, mon amour
O editie cu totul speciala a emsiunii Parte de carte a fost cea din 28 noiembrie 2004. Intai, pentru ca moderatorul Cristian Tabara si l-a adus alaturi pe celalalt “literator” PRO TV, Dan C. Mihailescu – si nu intamplator, caci subiectul era unul greu: literatura pornografica. In al doilea rand, pentru ca, printr-o coincidenta simpatica, discutia cu aceasta tema a fost difuzata in ziua in care clasa politica suspina in jurul urnelor de vot…
Invitatii emsiunii au fost Claudia Golea si Ionut Chiva, autori de literatura fara oprelisti, ca sa spunem asa, si, fireste, sustinatori ai fenomenului. Merita toti banii sa vezi cum bonomul si civilizatul Cristian Tabara incerca sa inteleaga de la Claudia Golea, care vorbea ca in transa, de ce a tinut sa relateze literar un act sexual la ciclu! Ulterior, argumentand ca romanul sau, Vara in Siam, nu vorbeste doar despre sex, ci si, de pilda, despre experienta drogurilor, autoarea a raspuns senina intrebarii ingrijorate a moderatorului daca nu cumva e o forma ilegala de propaganda: “Da, fac propaganda pentru droguri, pentru ca imi plac!”. Un moment memorabil al dialogului a fost si cel referitor la o fantezie zoofila a Claudiei Golea. Facand mari eforturi de condescendenta, Tabara a exclamat: “Citesti, citesti si brusc te trezesti cu puta lui Bobo!”. Pentru cei care au ratat cartea, Bobo e un caine.
Cat despre Ionut Chiva, din citatele cu beep-beep-beep care ne-au fost oferite am inteles ca e mult mai cuminte decat colega sa intru profesiune de credinta: tanarul autor, care se juca tot timpul, serafic, cu parul de la ceafa si vorbea aproape in soapta, se pare ca nu relateaza experiente personale atat de interesenate precum cele de mai sus, ci doar isi lasa personajele sa vorbeasca precum in viata reala, respectiv cu “baga-mi-as” si “baga-ti-as”. Acum, sigur, depinde si in ce fel de viata reala te invarti…
Punctul pe i, neiertator, l-a pus Dan C., care, ca si Tabara, se straduia sa nu pufneasca in ras: “Tinerii astia sunt dezabuzati. Au fost violati de ceausism si simt nevoia sa se razbune. Nu au alte subiecte in afara propriului eu, pe care il exploateaza dincolo de orice limita”.
Discutia, cum se stie, nu e noua. Prezenta pornografiei in literatura, inclusiv in opera unor autori cu pretentii – nici atat. Noi sunt insa dimensiunile fenomenului, care tinde sa se generalizeze. Principalul argument al practicantilor si sustinatorilor este unul extrem de discutabil si a mai fost folosit, de data asta in presa, de catre Ion Cristoiu, pe vremea cand Evenimentul zilei viola gaini care apoi nasteau pui vii: trebuie scris si despre asta, pentru ca si asta exista. In aceasta logica, sunt de asteptat relatari cu lux de amanunte ale unor defecatii cu probleme, in caz de constipatie cronica dublata de hemoroizi hemoragici – caci, vai, si asta exista.
Ceea ce nu inseamna ca demersul celor doi respectabili realizatori TV a fost unul frivol sau de amuzament – din contra: la randul lui, si acest tip de literatura exista, deci trebuie vorbit despre el! Cu calm si cu rabdare, asa cum au facut-o Cristian Tabara si Dan C. Mihailescu, demontand resorturile intime: cat este calcul comercial (se vinde ce este scandalos), cat teribilism si cata vocatie sincera pentru zonele obscure, greu marturisibile ale fiintei umane.
Arta de a asculta
Cumplit de nedrept este micul (din fericire) curent de opinie conform caruia Horia-Roman Patapievici si-ar datora o mare parte din notorietate scandalului cu Capitanul Soare!
In realitate este vorba despre un stralucit filosof, scriitor si fizician, care s-ar fi afirmat oricum – si nu numai in Romania. Cum am norocul sa-l stiu din adolescenta, pot depune marturie ca, inca de atunci, Horia dadea semne ca va fi ceea ce este. N-am fost, asadar, surprins de nici una dintre realizarile sale de dupa 1989.
Cu e exceptie: cunoscandu-l drept un om mai degarba retras si timid, nu mi-as fi inchipuit in veci ca o sa-l vad in postura de realizator TV! Ce-i drept, prestatia sa e departe de portretul-robot al moderatorului TV postdecembrist, arhetip a carui principala grija este sa para inteligent, atoatestiutor si, daca se poate (dar de obicei nu se poate), dotat cu un umor devastator. Spre deosebire de acesta, Horia-Roman Patapievici stie sa-si asculte interlocutorul. Nu doar sa taca, frematand in asteptarea momentului in care isi va plasa urmatoarea intrebare, ci chiar sa asculte. Nota bene, nu este vorba decat uneori despre literatura sau filosofie si deseori despre istorie, mentalitati, stiinta, educatie.
Idei in libertate, de pe TVR Cultural, este chiar ceea ce-i spune inspiratul nume: o emisiune in care ideile circula liber si gazda nu are mai multe drepturi decat oaspetele.
Adevarata arta a unui regizor este aceea de a-si face cat mai putin simtita prezenta si interventiile (de-aia sunt proaste filmele americane de actiune). Horia-Roman Patapievici este un maestru al acestei arte.
Constantin Balaceanu Stolnici
Cultura este prezenta pe micile ecrane in primul rand datorita faptului ca exista posturi care ii sunt dedicate, precum TVR Cultural, PAX TV si suita de canale Discovery, care au un aport considerabil atat la imbunatatirea nivelului de cunoastere al telespectatorilor, cat si la promovarea culturii. Exista, de asemenea, mici programe culturale pe TVR 2. Postul national, TVR 1, a transferat foarte multe dintre obligatiile sale in acest domeniu catre TVR 2 si TVR Cultural. Din pacate, la majoritatea posturilor, necesitatile de audienta au dus la inflorirea programelor pseudoculturale, la kitsch-izare si falsificare, totul centrat pe divertisment. La televiziunile comerciale, emisiunile culturale nu sunt interesante pentru cumparatorii de publicitate, asa incat, inevitabil, sunt lasate “in umbra”. Audienta ca la emisiunile de divertisment nu se poate obtine prin cultura, indiferent cum ar fi realizate emisiunile. Populatia nu este inca pregatita pentru asa ceva, oamenii vor mai degraba sa se relaxeze, sa-si destinda neuronii, daca putem spune asa – este, daca vreti, o probplema antropologica.
Dan Bancila
Cu sapte-opt ani in urma, existau emisiuni de arte plastice, iar la Telejurnalul de seara erau prezentate evenimentele culturale. Acum, au mai ramas doar pe TVR Cultural, la niste ore ciudate – si canalul nu este prins decat de o marja mica de public. Inainte, Cornel Todea avea, la Tele7abc, o emisiune extraordinara! A fost ultimul mohican… Conta foarte mult atunci cand, la stirile de la ora sapte-opt seara, un reporter macar enumera expozitiile care s-au deschis – audienta era foarte mare! S-au mai facut ceva emisiuni despre artele plastice la TVR International, dar nu toate societatile de cablu preiau postul. Explicatia fenomenului e foarte clara: posturile private depind de rating, care se face pe anumite emisuni, iar laTVR 1 parca e mai rau decat la canalele particulare! Politicul este pe primul plan, n-am mai vazut de mult un concert, un spectacol. Desi cultura a salvat de multe ori Romania! Am participat la multe expozitii internationale, la care, impreuna cu colegii mei, am “dus” tara. Acum, nu mai existam. Suntem “aia”. Nonvaloarea primeaza. La televizor vedem doar politicieni si analisti politici care ne invata cum sa traim! De altfel, artistii fac si ei politica, inclusiv presedintele nostru! (al UAP – n.r.) Am avut in noiembrie Bienala artelor focului, facuta cu bani putini si cu efortul artistilor – ati vazut evenimentul la vreo televiziune? A aparut in vreun ziar? Am citit o cronica, la fel ca si in alte cazuri, doar in Ziarul de Duminica! Din ce traiesc acesti artisti, ce pensii au – nimeni nu s-a intrebat. Tristete mare!
Fanus Neagu
Cultura este prezenta la televiziune mai putin decat ar trebui, din cauza nivelului cultural destul de scazut al Romaniei. S-a ajuns aici ca urmare a pretului aberant al cartii si a desfiintarii unor edituri care erau finantate de stat. In orice tara, trebuie sa existe cel putin o editura de stat. Cred ca ne pandeste actul diabolic al restrangerii din ce in ce mai severe a fenomenului cultural. Daca mai adaugam ca mare parte din populatia rurala, dar si din cea urbana, evita contacul cu scoala, se intregeste un tablou sumbru. Cred ca ar merita ca statul sa-si arunce ochii cu atentie (de dragoste nici nu mai poate fi vorba) si asupra fenomenului cultural. Ne afundam din ce in ce mai mult intr-o stare de prost-gust, cu show-uri facute parca pentru borfasi. Sa dea Dumnezeu sa nu am dreptate, dar cultura este privita cu ochi mici. Televiziunea nationala mai face cate ceva, dar si acolo se produc inselaciuni, sunt promovate grupurile asa-zis “elitiste”, se da intaietate snobismului. Cred ca este oropsita patura sociala a artistilor. Revistele culturale au disparut din peisaj ori si-au redus existenta pana la tiraje confidentiale. Nu sunt mandru de ceea ce se intampla in domeniul culturii.
Nicolae Breban
Asa cum stiti, noi, scriitorii, ne plangem ca televiziunile nu ne acorda un spatiu suficient. Pe TVR 1 e foarte putina cultura si nu exista o strategie, un program elaborat pentru a lansa cartile noi, documentele de arhiva ale literaturii contemporane, colectiile, autorii in viata. Este oarecum normal ca televiziunile comerciale sa nu se ocupe de aceste lucruri. Emisiunile care exista aici sunt scurte si la ore nepotrivite. Dar este si o slabiciune a Uniunii Scriitorilor, o consecinta a zazaniei care exista intre scriitorii romani. Televiziunea nationala trebuie sa promoveze mult mai mult cultura, care se confunda chiar cu sentimentul national, mai ales acum, cand vorbim despre globalizare. La Paris, timp de 20 de ani, Bernard Pivot a realizat o emisiune de cultura la ora 21.00, pe canalul national, cu mare succes! Nenorocirea este ca s-a impus si la TVR ideea de divertisment si de castig banesc. O televiziune nationala n-ar trebui sa vorbeasca despre profit!
Tudor Octavian
La televiziune, cultura este prezenta – nu conteaza cat si la ce ore – doar sub forma de comentarii despre cultura, opinii, pareri, lamentari. Lipseste cultura vizuala, lipsesc tipurile de cultura care impun transmisie in direct, lipseste prezenta directa fara toate aceste divagatii parazitare, lipseste cultura de tipul canalului Mezzo. Din aceasta cauza, toate dezbaterile despre prezenta actului cultural la televiziune sunt din start false si incompatibile cu interesele unui public mai mare, fie el si avizat, intrucat pleaca de la ceva ce nu exista. La TV nu se discuta o piesa de teatru, ci comentariile la o piesa de teatru. Vom putea vorbi, cu incidenta la tema, despre actul cultural de televiziune abia atunci cand va spori cultura in direct si se vor imputina palavragelile de toate naturile referitoare la prezenta sau absenta culturii (de) pe micul ecran.