Am primit în urmă cu câteva zile o carte surprinzătoare, „Balcanisme” de Dan Radu Stănescu, apărută la minunata Editură Trei*) , păstorită de neobosita Doamnă Magdalena Mărculescu, cu o copertă superbă, care te îndeamnă la meditație, semnată de Daniel Nicolescu. Pe Dan Radu Stănescu îl știu de mai bine de șaizeci de ani, din prima clasă primară. S-a stins la sfârșitul primăverii acestui an. A fost colaborator constant al „Ziarului de duminică” vreme de mai bine de opt ani, atât în varianta sa pe hârtie, cât și în cea online. Cartea e o surpriză (pentru mine) pentru că adună în ea textele semnate de Dan Radu Stănescu la rubrica Balcanisme. L-am bătut la cap să alcătuiască această antologie cu ani în urmă, pe când încă exista Editura Pro, unde inventasem o colecție numită „Biblioteca Ziarului de duminică” (texte admirabile au apărut întâi în ziar, apoi în această colecție și la sfârșit au fost încununate cu premii ale breslei scriitoricești). Dan Radu Stănescu era prea boem, a tot amânat, editura a dispărut, nu mai știam ce face cu proiectul. Anul trecut am aflat că a dus la capăt antologia. I-a scris și un „Argument” în care spune: „Majoritatea textelor din această culegere au apărut în rubrica Balcanisme a Ziarului de duminică de-a lungul mai multor ani. Titularul inițial al acesteia era Ioan Flora, el însuși născut în Balcani (județul Pancevo din Banatul sârbesc). Prins de neobosita-i activitate și de multiplele și variatele ocupații, poetul a cerut să fie dublat de încă un semnatar, după care a și renunțat la colaborare. Într-o noapte de februarie de acum 9 ani, inima poetului a explodat pur și simplu, lăsându-mă singur în colțul cernit de gazetă. Cei care m-au recomandat să preiau din mers această «corvoadă», m-au încurajat și m-au executat impenitent în privința termenelor de predare a materialelor au fost Stelian Țurlea, prozatorul prolific și talentat, adevăratul spiritus rector al publicației, și Daniel Nicolescu, editor, publicist, traducător și critic de artă subtil, constructorul de facto al paginilor acesteia. Întâmplător sau nu, ei sunt și cei mai buni prieteni ai mei și lor le închin cu recunoștință și profundă tandrețe această încropire de gânduri.”
Cartea devine o surpriză și pentru orice cititor care va binevoi să se aplece asupra ei. DRS a ținut, absolut remarcabil, să și explice de ce rubrica (și acum cartea) se chema (și se cheamă) „Balcanisme” și cum ne privește pe noi toți: „Suntem noi, românii, balcanici? Unii strâmbă din nas, susținând sus și tare că, de fapt, suntem europeni dintotdeauna și că locul nostru de drept este măcar în Europa Centrală. Alții spun, dimpotrivă, că, orice am face, rămânem etern la porțile Orientului, unde totul este luat în tărbacă. În ce mă privește, nu am impresia că asumarea unui anume loc de născare ne poate retrograda, după cum mi se pare absurd să avem în vedere că o Europă ciuntită, fără o parte din ea, poate cea mai plină de sare și de piper, ar fi în folosul cuiva.
Ce legătură au toate aceste considerații cu paginile ce urmează? Poate că niciuna, sau una foarte subțire. M-am lăsat surprins de unele tare strecurate ori moștenite din mentalitatea balcanică în momentele de tranziție tulbure la care asistăm în ultimul sfert de veac.”
Acestea și încă altele sunt remarcate și de Cristian Teodorescu în prefața sa: „Scrise de la altitudinea moralistului care știe să descopere semnificația lucrurilor, fără a se pierde în detalii și găsind locul întâmplărilor la zi în marele desen al istoriei, textele lui Dan Radu Stănescu au ceva din ironia bine cumpănită și din melancolia Epistolelor lui Ion Ghica. Când le citeam în suplimentul duminical al Ziarului Financiar, mi-ar fi plăcut ca aceste schițe să aibă mai mult loc, încât puterea de evocare a autorului să se poată desfășura nestingherită. Însă ca omul trecut cu brio prin rigorile poeziei, D.R. Stănescu are darul de a-și esențializa textele în propoziții care sugerează un tablou de mai mari dimensiuni, încât atmosfera lor te face să ai nostalgii, alături de autor, iar regretul că spațiul rubricii nu-i oferea loc să-și lase narațiunile schițate să se transforme în povestiri e compensat de plăcerea pe care ți-o dă un text în care nu există fraze de umplutură și întregul se rotunjește în mici bijuterii stilizate.”
În sfârșit, îngijitorul ediției, după dispariția autorului, Daniel Nicolescu, scrie: „Sunt, în acest volum, texte cutremurătoare prin acuitatea percepției și luciditatea analitică, după cum există piese amuzante, până la hohot. Sunt texte care pot fi citite la întâmplare, pe sărite, dar care, pentru cei mai răbdurii, pot fi urmărite în întregul lor, mult mai bine articulat decât ar părea la prima vedere.”
Citiți însă și textul aceluiași Daniel Nicolescu de pe coperta a patra, care vă va explica coperta întâi. Superb.
*) Dan Radu Stănescu – Balcanisme. Editura Trei. Prefață de Cristian Teodorescu. Post-scriptum: Lucian Vasilescu, Bogdan-Alexandru Stănescu, Daniel Nicolescu, Stelian Țurlea