Sistemul bancar rămâne după disputele privind aplicarea Ordonanței 50 – care încă nu s-au încheiat – cu un semn de întrebare pe imaginea pe care și-o crease de industrie cu un grad înalt de profesionalism și în care concurența poate regla eventuale derapaje.
Până în prezent, doar în sectorul bancar a fost nevoie ca statul să vină cu un set extensiv de reglementări foarte precise care să asigure protecția clienților, așa cum nu s-a întâmplat, spre exemplu, în zona asigurărilor sau a telefoniei mobile.
Deși bancherii au afirmat mereu că în industria lor concurența este “acerbă”, piața nu a reușit să regleze singură derapaje de tipul dobânzilor netransparente sau al comisioanelor de rambursare anticipată, care au adus clienții în pragul revoltei. Pe fondul tergiversării aplicării prevederilor Ordonanței 50, clienții s-au mobilizat cu miile pe internet și, într-o mișcare fără precedent, au ales să demareze procese colective împotriva băncilor.
Acum, bancherii preferă să meargă în instanță decât să ajusteze generalizat dobânzile la creditele vechi și să renunțe la unele comisioane, așa cum le cer clienții, spune Bodan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței. Șefii Asociației Române a Băncilor nu au fost ieri disponibili pentru comentarii pe această temă, continuând astfel politica de maximă discreție în privința aplicării Ordonanței 50.
“La prima vedere ai un grad mare de concurență (în sistemul bancar – n. red.), ai multe bănci, nu ai cote de piață mari. Pe de altă parte, nici clienții nu au fost foarte sensibili în anii trecuți. Dacă o bancă nu ar fi perceput comision de rambursare anticipată, nu ar fi avut un avantaj comercial. Oamenii nu aveau experiență, era o perioadă de euforie în care lumea avea nevoie de bani ca să cumpere case”, comentează Chirițoiu pe tema răspândirii creditelor cu dobânzi netransparente.
El spune că astfel de practici nu au fost totuși foarte larg răspândite. De altfel, și Nicolae Cinteză, șeful Supravegherii din BNR, spunea recent că aplicarea reglementărilor Ordonanței 50 în forma dorită de clienți ar lovi semnificativ cinci sau șase bănci, dintr-un total de 42, câte operează pe piață.
Șeful Concurenței admite că astfel de reglementări, care să asigure mai multă protecție clienților, ar fi trebuit adoptate încă de anii trecuți. Ordonanța 50 a fost creată pentru a transpune în legislația locală o directivă europeană privind creditul de consum și a fost adoptată cu puțin timp înainte de expirarea termenului limită. Totuși, guvernul a ales să exintă aria de aplicare a noilor reglementări și asupra creditelor cu garanții imobiliare și inclusiv pentru cele aflate deja în derulare.
“Dacă instituțiile statului ar fi fost mai prevăzătoare, am fi putut evita genul de credite în care am lăsat băncile să pună ce dobândă credeau de cuviință. Aici instituțiile statului au abandonat cetățenii pe care ar fi trebui să îi protejeze”, spune Chirițoiu.
Bancherii ar fi trebuit să modifice până astăzi contractele de credit în derulare (aceasta fiind ultima zi lucrătoare înainte de 19 septembrie, când expiră termenul prevăzut de ordonanță), însă în multe cazuri abia acum au început să își cheme clienții în unități. Mai mult, în actele adiționale propuse insistă pe formule de calcul prin care aplică marje mai mari decât cele prevăzute în contractele inițiale, care să lase nemodificat costul creditului odată cu legarea de un indice independent. Aceasta lasă însă clienții descoperiți în fața unor eventuale creșteri ale indicatorilor (cum este cazul Euribor, aflat în prezent la 0,9%-1%, aproape de minimele istorice și cu mult sub nivelurile de 3%-4% în anii în care economia europeană avea creșteri susținute. Aceasta înseamnă că și ratele lor vor fi mai mari.
Chirițoiu evită să se pronunțe asupra modului în care ar trebui interpretate prevederile ordonanței.
“Interpretarea o să o facă instanța. Dacă se înțeleg clienții cu băncile și cad la un acord, acela va rămâne, dar interpretarea o poate da doar instanța. Dar acesta nu ar fi un proces eficient, aș prefera să fie rezonabili și unii și alții”, spune șeful Concurenței. El susține varianta în care băncile ar egaliza costul creditelor vechi cu cele la care oferă în prezent împrumuturi. În multe cazuri, băncile încearcă să impună clienților vechi dobânzi mai mari, în timp ce în oferta curentă vin cu costuri mai bune, pentru a atrage noi clienți. Astfel de practici erau utilizate și în anii trecuți, iar atunci clienții erau ținuți “captivi” prin comisioane mari de rambursare anticipată, care ajungeau și la 5% din sold. Acum, valoarea comisionului este plafonată la cel mult 1% în cazul creditelor cu dobândă fixă, respectiv 0% pentru cele cu dobândă variabilă.
Chirițoiu se așteaptă de altfel la un val de refinanțări în perioada următoare, mai ales că și notarii au redus tarifele pentru refacerea contractelor de ipotecă.
“Până la urmă tot la asta se va ajunge (refinanțări – n. red.), pentru că oamenii nu sunt proști, nu vor sta la o dobândă de 10%, doar că asta va dura un timp. Oamenii trebuie să se apuce din nou să cerceteze piața, să vadă care sunt ofertele, adică sunt niște costuri administrative și ale clienților și ale funcționarilor băncilor”, a spus Chirițoiu într-o conferință de presă, citat de Mediafax. El anticipează că în lunile următoare mulți români vor găsi o cale să-și refinanțeze împrumuturile, iar concurența între bănci va crește. Chirițoiu a dat exemplu Raiffeisen Bank România, instituția care s-a opus vehement aplicării OUG 50/2010, dar care a introdus în ofertă o promoție de refinanțare a creditelor de la alte bănci.
Cum au transpus alte țări în legislația națională directiva privind creditele de consum de retail
Ungaria
Comisionul de rambursare anticipată este limitat la 1% din suma
plătită în avans pentru creditele de consum și 2% pentru creditele
ipotecare.
Sunt înăsprite cerințele pentru verificarea eligibilității
clienților.
Franța
Legea se aplică pentru creditele cu o valoare mai mică de 75.000 de
euro, precum și pentru descoperirile de cont cu termen mai mare de
trei luni.
Comisionul de rambursare anticipată este eliminat la creditele cu
dobândă variabilă și limitat la 1% la creditele cu dobândă
fixă.
Finlanda
Legea adoptată de finlandezi acoperă inclusiv creditele ipotecare
și creditele mai mici de 200 de euro.
La acordarea de credite ipotecare, băncile trebuie să prezinte
clienților un formular ce permite comparații cu ofertele
concurenților.
Germania
Toate costurile și condițiile în care acestea sunt modificate sunt
convenite la încheierea contractului, iar clientul poate refuza să
plătească costurile care nu sunt incluse în contract.
Băncile nu sunt obligate să utilizeze indici de referință la
calculul dobânzilor.
Marea Britanie
Legea se aplică pentru toate tipurile de credite, cu excepția
creditelor garantate cu ipotecă.
Banca poate percepe un comision pentru plata în avans doar pentru
creditele cu dobândă fixă, valoarea acestuia fiind de maximum
1%.
Belgia
Este calculat un maxim al dobânzii anuale efective (DAE) la nivel
național, care nu poate fi depășit.
Doar rata dobânzii poate fi modificată, în timp ce toate celelalte
costuri trebuie să rămână fixe.
Bulgaria
Legea se aplică și dacă există mai multe contracte încheiate între
același client și aceeași bancă și suma totală a creditelor
depășește 75.000 de euro.
Băncile nu pot să modifice unilateral formula de calculare a
dobânzii după semnarea contractului de credit.
Letonia
Legea se află în curs de adoptare și se aplică inclusiv creditelor
ipotecare, indiferent de valoarea lor.
Nu există prevederi referitoare la limitarea comisioanelor sau la
posibilitatea majorării acestora pe parcursul derulării
contractului.
Polonia
Cerințele privind informațiile precontractuale și forma
contractului de credit se aplică inclusiv pentru împrumuturile
ipotecare.
Numărul comisioanelor nu este limitat, dar legea obligă băncile să
informeze clienții cu privire la acestea înainte de încheierea
contractului.
Slovacia
Nu sunt reglementate creditele garantate cu ipotecă și
împrumuturile mai mari de 75.000 de euro sau mai mici de 100 de
euro.
Comisionul de rambursare anticipată este de maximum 1%, dar nu
poate depăși dobânda pe care clientul ar fi plătit-o între momentul
rambursării anticipate și data expirării contractului.