Băncile au continuat să se împrumute din străinătate în primul trimestru, în condițiile în care pe plan intern capacitatea de economisire – atât a firmelor, cât și a populației – dă semne de oboseală, tendința fiind de reorientare de la scadențe scurte la termene mai lungi.
Datoria externă pe termen lung contractată de bănci, care reflectă în mare parte finanțările primite de la acționarii din străinătate, a crescut într-un an cu mai mult de un miliard de euro, ajungând la sfârșitul primului trimestru la 16,2 mld. euro, în timp ce ritmul de creștere al datoriei pe termen scurt a fost mult mai lent.
“De obicei, majoritatea împrumuturilor externe ale băncilor erau pe termen scurt, acestea făcând rollover (erau reînnoite, realizându-se practic o rostogolire a datoriei – n. red.). Însă există unele avantaje legate de rezervele minime obligatorii. Există o diferențiere legată de exceptarea de la plata RMO a depozitelor de peste doi ani. Asta ar putea să fie explicația”, apreciază Radu Crăciun, director de investiții Eureko Pensii.
Scăderea datoriei externe pe termen scurt a băncilor ar putea fi explicată prin încercarea de a transforma o parte din finanțările atrase pe termen scurt în credite pe termen lung, pentru a-și îmbunătăți indicatorii de lichiditate.
Datoria externă totală a băncilor a ajuns la sfârșitul lunii martie 2011 la 22,9 mld. euro, cu 1,3 mld. euro peste nivelul din martie 2010. Datoria pe termen lung a urcat cu circa 1,2 mld. euro comparativ cu valoarea din martie 2010, în timp ce avansul datoriei pe termen scurt în același interval a fost de doar 161mil. euro. Față de sfârșitul anului trecut, băncile și-au majorat datoria externă pe termen lung în primul trimestru cu jumătate de miliard de euro, în timp ce datoria pe termen scurt a fost în scădere cu aproape 300 mil. euro, la 6,7 mld. euro.
Reorientarea spre scadențe lungi ar putea indica și o îmbunătățire a percepției de risc din partea finanțatorilor străini. Tradițional, creditele obținute de la băncile-mamă erau mai degrabă pe termen scurt, de un an, la care apoi instituțiile de credit făceau rollover. Instituțiile de credit au reluat încă din 2010 trendul de creștere a datoriei externe, după un an de pauză. Nivelul s-a menținut însă sub vârful istoric de aproape 25 mld. euro înregistrat la sfârșitul anului 2008.
Ca urmare a extinderii scadențelor pe termen mediu și lung și a diminuării datoriei externe pe termen scurt, riscurile s-au atenuat în ultimii doi ani.
Evoluția datoriei externe a băncilor este corelată și cu evoluția creditării în România. Analiștii nu anticipează o creștere semnificativă a datoriei externe a băncilor având în vedere așteptările nu foarte optimiste legate de creșterea creditării în acest an. Anul trecut băncile locale au repatriat unele credite exportate în trecut pentru a-și majora baza de venituri, în condițiile în care cheltuielile cu provizioanele au urcat abrupt. Portofoliul a trebuit însă să fie finanțat, cel mai probabil metoda aleasă fiind împrumuturile intra-grup.
Datoria externă privată acumulată de bănci și companii continuă să reprezinte peste jumătate din datoria externă totală a României, dar ritmul de creștere a încetinit semnificativ, semnale de alarmă venind acum dinspre sectorul public a cărui îndatorare a accelerat. Începând din 2009 îndatorarea externă s-a mutat de pe traiectoria sectorului privat la nivelul sectorului guvernamental. În consecință, cea mai mare amenințare rămâne viteza de creștere a datoriei externe și a celei publice interne.
Statul a fost nevoit în primăvara lui 2009 să ia un împrumut gigant de 20 mld. euro de la FMI și Comisia Europeană pentru a “calma” investitorii străini, care se temeau că BNR nu are suficiente rezerve pentru a apăra cursul, în cazul în care finanțarea externă s-ar opri brusc. Analiștii străini care criticau în 2008 România indicau nivelul ridicat al datoriei externe pe termen scurt, chiar dacă era concentrată la bănci și companiile private.
Cât s-a îndatorat statul
Datoria sectorului guvernamental pe termen scurt s-a dublat într-un an, ajungând la 2,2 mld. euro la sfârșitul lunii martie. La nivelul îndatorării pe termen lung se constată o creștere cu 1,6 mld. euro față de primăvara anului 2010, la 17,9 mld. euro.
Comparativ cu sfârșitul anului trecut s-a înregistrat o creștere a datoriei pe termen scurt cu 726 mil. euro, sub avansul datoriei pe termen lung, de 1,07 mld. euro.
“Datoria externă guvernamentală a înregistrat un ritm alert de creștere în ultimul an, datorită preferinței investitorilor străini de a credita statul român pe termen scurt, din cauza percepției unor riscuri însemnate la derapaje de ordin fiscal-bugetar pe perioada alegerilor, ca urmare a deciziilor populiste de la alegerile anterioare. De aceea, consider ca anul viitor este crucial pentru România și deciziile clasei politice vor avea impact pe termen lung asupra posibilităților de finanțare a datoriei publice, a ratingului de țară și a atractivității pentru investitorii străini”, a concluzionat Hăncilă.
claudia.medrega@zf.ro