Băncile cu o poziție financiară mai riscantă comparativ cu alți jucători ar trebui să vină cu contribuții mai mari la Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar (FGDB), consideră Eugen Dijmărescu, directorul general al instituției.
Comentariul lui Dijmărescu, fost viceguvernator al BNR responsabil printre altele cu stabilitatea financiară, vine în contextul în care pe piața bancară a apărut un adevărat obicei al clienților de a face “shopping” de dobânzi, în căutarea celor mai mari randamente pentru sumele depuse, indiferent de profilul de risc al băncii.
Toate băncile sunt incluse în schema de garantare, cu un plafon de 100.000 de euro, unificat din 2011 la nivel european. Prin existența garanției de stat, clienții nu mai sunt stimulați să țină cont și de riscul băncii atunci când fac plasamente.
“Transparența este cea mai bună pavăză. Nu cred că dacă o bancă are un coeficient de risc mai mare decât o alta, contribuția ar trebui să fie proporțională. Dar ar trebui să fie mai mare. Ar da deponentului încredere că depozitul său este asigurat. Personal, nu văd într-o asemenea abordare un lucru rău”, a spus Dijmărescu în cadrul unei întâlniri informale cu jurnaliștii.
În prezent băncile plătesc o contribuție anuală la FGDB standard, de 0,3% din valoarea depozitelor asigurate, indiferent de profilul de risc. Deși nu are atribuții în sfera supravegherii prudențiale a băncilor – care rămân concentrate la BNR – FGDB derulează o serie de teste pe baza datelor colectate, pentru a determina gradul de risc al activităților băncilor incluse în schema de garantare.
Deși nu aprobă situația curentă, în care mai multe bănci comerciale plătesc la depozite dobânzi și de 8% pe an, în timp ce pe piața monetară costul finanțărilor este între 2% și 5% pe an, Dijmărescu nu este nici prea critic. “Nu suntem Elveția”. În plus, el vede și avantajul de a obține o remunerație mai bună pentru plasamentele făcute de FGDB din resursele proprii.
Prerogativele FGDB au fost extinse anul acesta în privința activității sale ca administrator special în cazul băncilor care ar întâmpina probleme. Fondul va avea capacități extinse de a decide soluțiile de urmat în cazul băncilor devenite insolvabile – fie preluarea de către o instituție sănătoasă, fie intrarea în faliment, cu despăgubirea deponenților. Aceste cerințe au fost parte a acordului de finanțare încheiat în 2009 cu FMI și UE.
Fondul are în prezent disponbilități de 1,7 mld. lei (aproape 400 mil. euro) cu care ar putea interveni pentru a despăgubi deponenții, în eventualitatea în care o bancă ar intra în faliment. Circa jumătate din resurse sunt plasate în titluri de stat.
Suma reprezintă 1,3% din valoarea depozitelor garantate de FGDB, față de un nivel considerat optim pe plan internațional de 1,5%. Dijmărescu spune însă că din acest punct de vedere, schema de garantare din România are o poziție mai bună decât cele din multe state europene.
“Nu avem motive să credem că resursele FGDB nu ar putea să facă față. Și nu sunt motive să credem că băncile din România ar avea probleme iminente.”
În prezent, fondul garantează depozite de aproape 128 de miliarde de lei (30 mld. euro), din care 95 mld. lei reprezintă depunerile populației, restul fiind ale firmelor mici. Actualele reglementări exclud din sfera de garantare companiile. La nivelul Uniunii Europene se pregătesc însă noi reglementări, care ar include și depozitele companiilor în sfera celor garantate.