“În primul rând trebuie să ne ancorăm la intervale relevante, nu la dobânzile over-night (pentru depozitele pe o zi, n. red.), care se referă la perioada curentă, în care avem un exces de lichiditate. Există o piață secundară relevantă, la care participă și bănci, și fonduri de investiții și companii de asigurări, iar acolo randamentele la titlurile de stat sunt peste 7% pe an”, comentează trezorierul unei bănci locale importante.
La începutul săptămânii dealerii s-au înghesuit să plaseze depozite la BNR pe o săptămâna la 6,25% pe an, ofertele cumulate de 3,4 mld. lei depășind de șase ori plafonul anunțat. În aceeași zi, Trezoreria a atras numai 330 mil. lei prin vânzarea de certificate pe un an, un sfert din cât își propusese, deși a plătit un randament maxim de 6,98% pe an.
“Deși a plătit un randament cu 20 de puncte de bază mai mare decât cel la care titluri similare se tranzacționau pe piața secundară, Ministerul Finanțelor abia a putut accesa fonduri. Este îngrijorător și arată că în viitor costurile de finanțare vor crește, așa cum ne așteptam, însă contrar dorinței ministrului finanțelor de a vedea o stabilizare a randamentelor”, comentează Vlad Muscalu, analist la ING Bank.
Ministrul finanțelor Sebastian Vlădescu a afirmat într-un interviu acordat recent ZF că se luptă cu băncile care cer randamente și de peste 7% pe an, deși dobânda-cheie a BNR a coborât din mai la 6,25% pe an, iar ratingul de țară nu s-a deteriorat.
Deși au mai mulți lei decât le trebuie în prezent, dealerii ezită să își blocheze lichiditățile pe perioade lungi în titluri de stat, în condițiile în care în ultimii ani BNR a încercat mereu să contracareze presiunile de curs prin ajustarea lichidității pe piața monetară.
Băncile au fondurile atrase doar pe perioade scurte, de până la câteva luni, inclusiv de la clientelă, astfel că orice plasament la o dobândă fixă pe perioade mai lungi presupune asumarea unui risc de dobândă. În perioadele în care nu există lichidități pe piață, băncile apelează la BNR pentru credite de refinanțare, utilizând titlurile deținute ca garanții.
“Poți să te trezești cu un val de aversiune la risc, iar dacă euro urcă spre 4,3 lei BNR, nu va mai refinanța titlurile la 6,25% pe an. Nu ai nicio garanție având în vedere politica BNR de a regla piața prin lichiditate și riști să fii nevoit să le refinanțezi prin credit Lombard (o facilitate permanentă oferită de BNR – n. red.) la 10,25% pe an”, comentează dealerul unei alte bănci. Variațiile mari privind lichiditatea pieței se văd în evoluția dobânzilor pe termen foarte scurt. De la începutul anului, indicatorul Robor pe o zi a fluctuat între 2% și 8% pe an. În plus, dacă titlurile nu sunt achiziționate în scop investițional (și ținute până la maturitate), ci doar în scop de tranzacționare, valoarea acestora trebuie ajustată constant la valoarea de piață. Un investitor care a cumpărat certificate pe un an de un milion de lei la un randament de 6% va pierde 1% din valoarea plasamentului, adică 10.000 de lei, dacă randamentul urcă la 7% (un randament mai mare corespunde unui preț de tranzacționare mai mic).