“Evoluția dovedește că băncile au început să se refinanțeze din exterior. Tradițional, creditele obținute de la băncile-mamă erau mai degrabă pe termen scurt, de un an, la care apoi făceau rollover. Erau și bănci cu linii de finanțare pe termene mai lungi, dar majoritatea erau pe termen scurt”, a comentat Radu Crăciun, director de investiții la Eureko Pensii.
În ultimul trimestru datoriile externe pe termen scurt au urcat cu570 mil. euro față de al treilea trimestru. “Evoluția este determinată, în primul rând, de condițiile din piața externă și ține, în fond, de chestiuni tehnice, putând varia de la o perioadă la alta. În plus, datoriile pe termen scurt pot fi rostogolite, mai ales în interiorul aceluiași grup”, a spus Rozalia Pal, economistul-șef al UniCredit Țiriac Bank.
Totuși, analiștii străini care criticau în 2008 România indicau tocmai nivelul ridicat al datoriei externe pe termen scurt, chiar dacă era concentrată la bănci și companiile private. Statul a fost nevoit în primăvara lui 2009 să ia un împrumut gigant de 20 de miliarde de euro de la FMI și Comisia Europeană pentru a “calma” investitorii străini, care se temeau că BNR nu are suficiente rezerve pentru a apăra cursul, în cazul în care finanțarea externă s-ar opri brusc. Creșterea îndatorării pe termen scurt poate să apară inclusiv pe fondul reorientării unor surse atrase pe termen lung către scadențe mai scurte. Datoria externă pe termen lung a băncilor a urcat anul trecut cu doar 241,9 mil. euro.
Evoluția datoriei externe a băncilor este legată de evoluția creditării în România și, ținând cont de așteptările relativ modeste pentru creșterea creditării în acest an, analiștii nu anticipează un avans semnificativ al datoriei externe a băncilor în perioada următoare. “Tendința va fi de creștere a apetitului de creditare, însă aceasta se va face lent, departe de boom-ul din anii 2004-2006, când finanțările au fost date cu ochii închiși și de la băncile-mamă la subsidiare și de la subsidiare la clienți. Va fi o creștere mai prudentă și datorită faptului că băncile-mamă trebuie să respecte criterii mai restrictive de solvabilitate și lichiditate, ceea ce le va face mai precaute”, a spus Crăciun.
Anul trecut băncile locale au repatriat de altfel unele credite exportate în trecut, pentru a-și majora baza de venituri, în condițiile în care cheltuielile cu provizioanele au urcat abrupt. Portofoliul a trebuit însă să fie finanțat, cel mai probabil metoda aleasă fiind împrumuturile intra-grup. Rozalia Pal anticipează că avansul creditării va fi corelat anul acesta cu baza resurselor interne, astfel încât raportul între credite și depozite să rămână aproximativ constant (120%). La sfârșitul anului 2010 băncile locale aveau datorii externe totale de 22,6 mld. de euro, în creștere cu 1,2 mld. euro față de 2009.
Încă din primul trimestru al anului 2010 instituțiile de credit au reluat trendul de creștere a datoriei externe, după un an de pauză. Nivelul s-a menținut însă sub vârful istoric de aproape 25 mld. euro înregistrat la sfârșitul anului 2008.
Băncile străine cu filiale pe plan local și-au menținut expunerile în condițiile angajamentului luat față de FMI că vor menține finanțările acordate fiicelor și chiar vor oferi sprijin prin capitalizări dacă este cazul.
Companiile s-au împrumutat mai puțin din străinătate
În cazul companiilor datoria externă a scăzut în condițiile în care scăderea împrumuturilor pe termen lung, cu 713 milioane de euro, a depășit creșterea finanțărilor pe termen scurt cu 474 milioane de euro.
“Creșterea datoriei pe termen scurt pentru companii este datorată probabil revenirii comerțului internațional, este vorba despre fluxul de creanțe între companii pentru finanțarea activităților curente și susținerea businessului lor, iar scăderea datoriei pe termen lung este probabil legată de stagnarea proiectelor de investiții și amânarea creditării pe termen lung”, a explicat Pal. La rândul său, Radu Crăciun spune că firmele au încercat să-și reducă cheltuielile cu dobânzile și nu au mai luat credite.
Cum a evoluat îndatorarea statului
Îndatorarea externă s-a mutat începând din 2009 de pe traiectoria sectorului privat, la nivelul sectorului guvernamental. În consecință, cea mai mare amenințare rămâne viteza de creștere a datoriei externe și a celei publice interne în contextul menținerii ineficienței sectorului public.
“Datoria sectorului public a crescut, atât cea pe termen scurt, cât și cea pe termen lung, iar accelerarea ritmului în care se acumulează necesită monitorizare în viitor. Pentru anul acesta ne așteptăm la continuarea creșterii datoriei sectorului public, dar cu un ritm mai decelerat, odată cu rebalansarea surselor interne cu cele externe. Vedem o creștere a datoriei externe mai ales prin emisiunea de obligațiuni pe piața externă”, a mai spus Pal.
Datoria pe termen scurt a crescut cu 855 mil. euro, în timp ce datoria pe termen lung a urcat cu 3,7 mld. euro.