Cică ședință de Guvern. Boc îl întreabă pe Vlădescu:
– Sebi, la Vami ai tăiat salariile?
– Da, dragă, zice Sebi, cu 25 la sută, cum ni s-a stabilit.
– Și? S-au supărat? Au amenințat că demisionează?
– Nu, dragă, nimic.
– Nimic? Păi ia mai taie-le 25%.
A doua zi, ședință de Guvern. Boc îl întreabă pe Vlădescu:
– Deci, le-ai tăiat?
– Da.
– Și?
– Nimic.
– Nimic, nimic?
– Nimic.
– N-a plecat nici unul? N-a demisionat nimeni?
– Nici unul, nici una.
– Măi să fie… se scarpină-n cap prim-ministrul. Auzi? Ia taie-le
tot salariul, să vedem acuma ce fac.
A treia zi, ședința…
– Zi, Sebi dragă, ceva la Vămi?
– Liniște, toată lumea la program.
– Mno, face Emil Boc, căzând pe gânduri. Apoi zice: Auzi, ia pune-i
să vină cu bani de-acasă, câte un salariu d-ala nesimțit pe lună,
poate așa-i facem să mai plece “în economia reală”, cum zice
șefu’.
Seara, Vlădescu îl sună pe Boc.
– Auzi, Emile? Cu vameșii, cu salariile alea pe care trebuie să le
aduca de acasă…
– Așa, zi, gata, demisionează?
– Nu. M-au rugat să mă interesez unde sa vireze banii, că ar vrea
să plătească pe doi ani înainte.