Bine frumoasă această muzică
Pe care mai respir ca un laș
Refuzând să mor fără vreun ajutor din afară
Dimineața în camera de baie
Spânzurat cu benzile de magnetofon
Prietenul meu cânta aceeași melodie:
“N-a ști nimeni că m-am dus
Numai m-or vedea că nu-s”
Și dansa atât de frumos
Încât au trebuit să-l îngroape
Sigur frumoasă această melodie
Pe care respir ca atunci când n-am avut puterea
Să apăs butonul să opresc benzile de magnetofon
Care i se roteau în jurul gâtului
Cântând aceeași melodie
Pe care mai respir ca un laș
Pentru că n-am cameră de baie dragilor n-am magnetofon
Decât acest trup care dansează atât de frumos
De douăzeci de minute încoace.
Din placheta Ziua în care am fost publicat apărută în colecția Cartea cea mai mică și reprodusă în antologia Republica Federală Daniel Bănulescu – statul de nord și statul de sud, editura Vinea, 2000