Mulți dintre noi, când se gândesc la Uniunea Europeană se gândesc la fondurile europene, și trec apoi de la extaz la agonie gândindu-se la procesul birocratic și la rata de absorbție a lor, deși aflată în creștere în ultimul an. Dar Bruxelles-ul înseamnă, dincolo de fonduri europene, și de pol legislativ, și o oportunitate de business. Ca orice oportunitate însă, nu se întinde singură în fața oricui e interesat de un “tun rapid”, ci rămâne apanajul cunoscătorilor și a celor cu viziune pe termen mediu și lung.
Într-adevăr, la Bruxelles sunt prezente toate interesele care contează în Europa, de la cele industriale la cele sindicale, de la cele internaționale la cele locale, de la cele politice la cele de societate civilă. Iar în amalgamul politico-legislativ se găsesc mereu interese de business, căci business-ul este influențat de calitatea legislației și e normal să fie preocupat într-un parcurs legislativ de succes. Pentru un asemenea parcurs, nu poți reuși de unul singur: asta înseamnă apelul la consultanți cu experiență în oraș, în afaceri publice, dar și ca expertiză tehnică; practic, oameni care să poată traduce clar și răspicat impactul unei decizii legislative asupra unei industrii și implicit, prin locurile de muncă, efectele asupra oamenilor. Dar un parcurs de succes mai înseamnă și o politică de alianțe.
Ținând cont de aceste pârghii aflate la dispoziție, interesele românești, fie ele industriale sau de alt fel, ar avea de câștigat. Fie prin apelul la consultanță în afaceri europene pentru a-și maximiza interesele (această consultanță însemnând apelul la oameni cu contacte, cu rețea, în oraș) fie prin alianțe cu omologi, persoane juridice sau personalități. Alianța dă naștere la solidaritate și la maximizarea potențialului de colaborare: cu un aliat legislativ faci și business și găsești noi oportunități de colaborare. De asemenea, prietenia se ține cu obraz, prin vizite, prin contribuții de substanță la dezbateri, prin sprijin în momente cheie, prin participare sau organizare comună de evenimente; ochii care nu se văd se uită.
În momentul în care majoritatea românilor cu interese comunitare vor înțelege că o prezență la Bruxelles, cu caracter de informare sau reprezentare, e esențială pentru a face față provocărilor legislative și presiunilor pieței europene – și internaționale, România va fi făcut deja un mare pas înainte spre calitatea de membru adult al Uniunii Europene. E important să nu ne prindă încă “adolescenți europeni” Președinția română a Consiliului UE, în 2019. Să sperăm că până atunci vom depăși și frica de un proces democratic normal, de lobby-ul european: e normal să îți aperi interesele argumentat, nu e imoral.
Dan LUCA este Doctor în Relații Internaționale și Studii Europene, fondator în 2003 al Clubului “România-UE” Bruxelles. Are 42 de ani și își desfășoară activitatea la Bruxelles din 1997. Este autorul a 3 cărți despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european și dilemele comunicării. Este profesor la universități din Bruxelles, Gorizia (Italia), București și Cluj.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.