S-a scris de foarte multe ori despre coruptia din arbitrajul romanesc si despre efectul catastrofal pe care-l are aceasta asupra sanatatii campionatului. Mult mai putin s-au dezbatut insa cauzele pentru care marea majoritate a “fluierasilor” nostri accepta “contributiile” diversilor presedinti de club.
Baremurile ar fi una dintre acestea. “Sunt foarte mici in comparatie cu efortul pe care-l facem”, aprecia ieri Marcel Lica, unul dintre varfurile arbitrajului nostru. ai cu ceea ce se plateste pe plan extern, pentru exact aceeasi treaba. Deunazi, federatia germana a decis sa mareasca “lefurile” cavalerilor fluierului din Bundesliga, iar sumele sunt de-a dreptul ametitoare fata de ceea ce se plateste in Divizia A. Din sezonul viitor, “centralii” germani vor lua 3.000 dolari pe meci (2000 dolari stagiunea trecuta), iar asistentii cate 1.500 de caciula. La noi, baremul actual este de 2,1 milioane lei net si pentru unii si pentru altii, ceea ce inseamna cam 100 dolari. Adica de 30 de ori mai putin. La “B”, situatia este asemanatoare. Ai nostri 520.000 lei, ei cate 1.500 dolari de meci. Iar asistentii 750.000 dolari. Unii ar fi tentati sa spuna ca macar arbitrii nostri de top se scot pe plan international, unde baremul este de 500 dolari. Dar si aici orizonturile sunt limitate, pentru ca UEFA si FIFA isi indreapta privirile mai degraba spre cavalerii fluierului din campionatele occidentale.
“Diferenta asta mare dintre noi si germani reflecta practic diferenta de nivel economic si de trai care exista intre cele doua tari”, e de parere Lica. Dar si de moralitate, dupa cum au demonstrat-o numeroase cazuri. In Romania s-a ajuns ca un arbitru sa ia inaintea unui meci chiar din ambele parti, ceea ce-l asigura in caz de suspendare. Ca sa nu mai vorbim de situatia in care omul face afaceri chiar cu presedintele de club pe care ar urma sa-l arbitreze a doua zi. Lucruri care intr-o societate sanatoasa sunt de neconceput.