Presedintele Traian Basescu a dominat imagologic scena politica si a impus deja un nou model in ochii opiniei publice, mentinandu-si cota electorala la un nivel foarte ridicat, insa dupa 15 luni de mandat numai o parte din promisiunile sale au fost indeplinite, apreciaza analistii Institutului PRO, intr-o analiza publicata la finele saptamanii.
Dupa primul sfert de mandat, Institutul PRO a realizat o analiza intitulata “Actele presedintelui jucator”, care este o evaluare a capacitatii prezidentiale de a pune in aplicare, prin actele sale, promisiunile asumate, tinand cont de prevederile constitutionale existente si de cadrul institutional in vigoare.
Unul din scopurile analizei este de a compara comportamentul institutional cu cel imagologic, pentru a vedea in ce masura etichetele impuse la nivelul opiniei publice au acoperire in actul administrativ. Evaluarea contine exclusiv dimensiunea cantitativa a activitatii institutiei prezidentiale.
Concluziile analizei sunt ca la parcurgerea unei patrimi din perioada mandatului, Traian Basescu nu se afla departe de confirmarea previziunilor lansate la debutul sau in functie: o repetare a scenariilor care ii insotisera, anterior, toate traseele administrative, adica o preocupare limitata asupra actiunii propriu-zise si un accent puternic asupra ecoului acesteia in societate, adica imaginea.
In pofida faptului ca presedintelui i se garanteaza o serie deloc neglijabila de instrumente administrative prin intermediul carora poate juca un rol deosebit de activ, Basescu a insistat mai degraba pe zona de limbaj si pe comportamentul pur imagologic, militand in acelasi timp pentru rede-finirea raporturilor dintre institutiile politice in sensul cresterii atributiilor prezidentiale.
Doua observatii se impun cu necesitate la o privire comparativa de ansamblu asupra prestatiei institutionale si imagologice a presedintelui Basescu:
1. Atitudinea de presedinte-jucator a insemnat, de fapt, pentru Traian Basescu, o permanenta tentativa de schimbare. Este vorba de o schimbare a oamenilor, dar si a regulilor jocului. Atunci cand majoritatea parlamentara a dat semne ca nu functioneaza in sensul si ritmul dorit, solutia propusa cu promptitudine de seful statului nu a fost reglarea mecanismelor interne care ar fi putut asigura aceasta functionare, ci chiar modificarea acestei majoritati prin organizarea de alegeri anticipate.
In afara disonantei dintre activismul discursiv si ritmul blazat al actelor emise se remarca cel putin la fel de interesanta: aceea dintre stilul revolutionar propus in mesajul de politica externa (care viza manifestarea identitatii romanesti si afirmarea sa ca putere regionala, inclusiv prin implicarea in rezolvarea unor conflicte mai apropiate sau mai indepartate) si actiunea efectiva, marcata de o docilitate accentuata in relatia cu Statele Unite si de o receptivitate previzibila fata de directivele venite de la Bruxelles in legatura directa cu procesul de integrare europeana. Din aceasta perspectiva, contrastul dintre verbul aproape conflictual si voit-revolutionar si actiunea profund consensuala, cu accente de subordonare releva, la un nivel foarte concret, tocmai opozitia imagine-act care traverseaza intregul comportament al actualului presedinte.
2. Eticheta presedintelui-jucator se regaseste pana acum in mica masura in comportamentul sau institutional. La o analiza sumara a repartitiei numerice a actelor presedintelui, se poate observa ca domeniile asupra carora acesta s-a aplecat cu cel mai asiduu interes sunt cel militar si cel judiciar. Ambele preocupari ar putea fi derivate direct din raporturile (prestabilite) cu NATO si UE.
Astfel, mutatiile de cadre militare pot deriva in mod direct din anumite cerinte ale reformei militare. In mod similar, reforma in justitie a reprezentat o cerinta fundamentala a UE, iar preocuparea presedintelui pentru acest domeniu reflecta fidel presiunile in acest sens ale responsabililor europeni.
La acest nivel de analiza se observa ca prioritatile manifestate in actiune ale presedintelui au reprezentat mai degraba reactii sau conformari ale acestuia la agenda sta-bilita de partenerii externi, ceea ce dezvaluie imaginea unui presedinte disciplinat, mai degraba decat a unuia jucator.
Promisiunile presedintelui Traian Ba-sescu s-au construit pe actiuni imagologice precum si pe actiuni executive. Ponderea dintre cele doua zone a fost evident in favoarea primelor. A promis foarte multe schimbari perceptibile de catre electorat, dincolo de promisiunile de schimbare executiva, masurabile juridic de pilda. Primele promisiuni au fost in mare parte indeplinite. Astazi, presedintele a impus deja un nou model in ochii opiniei publice si, pe baza acestei schimbari imagologice, isi mentine cota electorala la un nivel foarte ridicat.
Din punct de vedere imagologic, Basescu a dominat categoric scena; din punct de vedere politic, nu a avut o influenta cu mult mai mare decat predecesorii sai. Succesul in plan imagologic nu elimina promisiu-nile din plan executiv. Ele deriva din actiu-nile realizabile in cadrul sistemului constitu-tional si legal existent la inceperea manda-tului, precum si din actiunile care sa duca la modificarea acestui sistem. La acest capitol, presedintele Traian Basescu nu a facut pana acum la fel de mult. Putem spune ca presedintele a preferat sa schimbe oameni si nu reguli, sa schimbe perceptii si nu meca-nisme. Concluziile sunt valabile doar pentru primele 15 luni. Mediafax