Batalia judiciara care incepe in aceasta saptamana la tribunalul comercial din Paris intre LVMH si Morgan Stanley se anunta plina de evenimente. Primul, numarul unu mondial al luxului, il acuza pe celalalt, una din primele banci de investitii din lume, ca a difuzat in randul investitorilor o analiza financiara defaimatoare cu intentia de a-i aduce prejudicii. In acest fel, banca ar fi orientat investitorii catre celalalt urias din industria luxului, Gucci, printre altele clientul lui Morgan Stanley. Banca de investitii neaga categoric si lasa sa se inteleaga ca intentiile adversarului sau nu sunt inocente si ca acesta ar incerca sa-i impresioneze pe analistii industriei de lux. Dupa scandalurile care au avut loc in Statele Unite care au pus in discutie institutiile financiare de pe Wall Street, acesta este primul conflict de acest tip din Europa.
Afacerea este in mod clar complexa. Pentru a avea castig de cauza, LVMH va trebui sa dovedeasca ca Morgan Stanley a comis erori in analiza sa financiara si ca acestea au provocat un prejudiciu de 100 milioane de euro, suma pe care grupul de lux o reclama pe post de despagubiri. Dar LVMH recunoaste ca Claire Kent, analistul financiar care se ocupa de industria luxului la Morgan Stanley nu a comis greseli grosolane in ceea ce priveste cifrele: estimarile sale in privinta rezultatelor si obiectivele stabilite pentru cursul actiunilor sunt in general in linie cu cele ale pietei. Dorinta de a aduce prejudicii lui LVMH consta intr-o strategie in timp: mici erori in publicatiile Morgan Stanley, afirmatii calificate drept gratuite, pareri exagerat negative, care conform celor de la LVMH au fost difuzate cu ocazia interviurilor, si mai ales un decalaj in crestere fata de modul in care este tratat Gucci.
Textul citatiei detaliaza pe treizeci de pagini exemple incepand cu martie 1999. Nu trebuie uitat ca este momentul cand se porneste o lupta dura intre LVMH si PPR pentru controlul lui Gucci, acesta din urma fiind foarte important pentru PPR. LVMH si Morgan Stanley au in consecinta interese divergente. In epoca, banca lansa o revista saptamanala consacrata sectorului de lux. Dar la sfarsitul acestei reviste, este indicat in mentiunile legale ca Morgan Stanley si LVMH au un administrator in comun. Ceea ce nu este deloc adevarat. Totusi, abia dupa o serie de scrisori, din care prima din septembrie 2000 si interventii pe langa un judecator din partea LVMH, mentiunea este inlaturata la inceputul lui august 2002. In aceste mentiuni Morgan Stanley indica ca banca este susceptibila sa incerce sa faca afaceri cu societatile citate in studiu. Se mentioneaza in trecere LVMH insa se omite precizarea relatiei constante si lucrative cu Gucci.
Din partea sa banca respinge toate acuzatiile. Reprezentantii Morgan Stanley sunt de parere ca acest proces este destinat in principal sa impresioneze analistii financiari pentru a obtine comentarii mai favorabile. De altfel, daca Eliot Spitzer, procurorul general al New Yorkului s-a luptat pentru a pune capat conflictelor de interese din interiorul bancilor, tot el a evocat recent necesitatea de a pune analistii la adapost de presiunile marilor grupuri.
Penurie fara precedent de petrol
Andreea Melinte-Iacobina
Anuntul oficialilor americani care s-au aratat dispusi sa ia in considerare varianta acordarii unei amnistii pentru crime de razboi conducerii de la Bagdad in schimbul unei demisii imediate, nu a convins pietele sa scada pretul petrolului, ca dovada de incredere privind solutionarea pasnica a conflictului din Irak, la inceputul ultimei saptamani de inspectie a delegatiei din partea U.N.
Pietele petroliere mondiale ar putea inregistra o penurie fara precedent daca un conflict armat in Golful Persic se va suprapune grevei generale din Venezuela, care perturba deja oferta globala, spune un analist al bancii Goldman Sachs, citat de Reuters.
Rezervele americane de titei se apropie de cel mai mic nivel din ultimii 20 de ani din cauza grevei venezuelene, care a redus dramatic exporturile tarii.
“Calculand in barili pe zi, este unul dintre socurile cele mai importante din istorie”, a declarat Steve Strongin, responsabil al diviziei Commodity Research din cadrul Goldman Sachs, pe tema crizei din statul sud-american. “Razboiul din Golf, razboiul dintre Iran si Irak si conflictul arabo-israelian din 1973 sunt singurele situatii echivalente”, a mai adaugat Strongin.
Daca la aceasta criza s-ar adauga o intrerupere de doua luni a livrarilor irakiene, din motive politice, militare sau din alte motive, “acest lucru ar fi suficient pentru a transforma socul intr-o penurie fara precedent”, a mai spus Strongin.
In opinia analistului, cotatiile barilului de titei ar putea ajunge la 40 de dolari – un nivel care ar obstructiona la nivel global activitatea economica. Piata se teme ca o suspendare a exporturilor irakiene ar putea constrange tarile din OPEC, care produc o treime din petrolul consumat in lume, sa apeleze la toate capacitatile disponibile.
Presedintele venezuelean, Hugo Chavez, a declarat la sfarsitul saptamanii trecute ca va castiga razboiul petrolului, va relansa productia si va redeschide porturile si rafinariile. Duminica, Chavez a spus ca productia de petrol, care s-a prabusit la un nivel de 500.000 de barili pe zi luna acesta, de la volumul normal de 3 milioane barili, este in revenire, ajungand la 1,2 milioane barili. Grevistii au declarat insa ca productia reala este la jumatate din nivelul anuntat de Chavez.
La numai doua milioane de barili, stocurile americane sunt la doar 1% peste limita de la care guvernul prevede perturbari ale livrarilor de benzina si carburanti ale rafinariilor tarii.
“Credem ca sistemul va functiona cu stocuri reduse, practic, la minim pe o durata mare de timp, iar capacitatea sistemului de a raspunde la socuri va fi, in aceste conditii, limitata”, a continuat Steve Strongin. Acesta a prognozat ca, mai devreme sau mai tarziu, guvernul va trebui sa apeleze la rezervele strategice, chiar daca administratia a indicat ca nu este deocamdata nevoie.
Hans Blix, seful inspectorilor militari trimisi de U.N. in Irak si Mohammad ElBaradei, seful organismului de reglementare in domeniul nuclear al U.N. spun ca au constatat omisiuni de proportii in declaratia privind armamentul inaintata de catre oficialii de la Bagdad, si au cerut raspunsuri prompte din partea conducerii irakiene, inainte de a-si prezenta raportul in fata Consiliului de Securitate, pe 27 ianuarie.
Miliardarul Philip Green condimenteaza batalia pentru Safeway
Andreea Melinte-Iacobina
Miliardarul britanic Philip Green a confirmat luni ca este interesat de achizitionarea Safeway si ca intentioneaza sa formuleze o oferta cash pentru preluarea lantului de retail si se crede ca va oferi circa 2,9 miliarde lire sterline in urmatoarele zece zile, conform relatarilor Financial Times. Participarea lui Green, unul dintre cei mai de succes oameni de afaceri britanici, la cursa pentru Safeway, creeaza noi presiuni asupra celorlalti concurenti. Green se afla intr-o companie selecta, la Safeway mai ravnind Asda, al treilea retailer de pe piata britanica, detinut de liderul mondial Wal-Mart, J.Sainsbury, al doilea grup de supermarketuri din Marea Britanie, si de Kohlberg Kravis Roberts, cea mai mare companie de buy-out din lume. Batalia pentru cele 10 procente de piata detinute de Safeway a inceput o data ce William Morrison Supermarkets a anuntat ca este de acord sa cumpere lantul de retail, cedand in schimb un pachet de actiuni proprii in valoare de 3,6 miliarde lire sterline.
Un om de afaceri cu fler
Green, care nu detine pana acum un lant propriu de supermarketuri, este interesat de cele 477 de magazine ale lui Safeway pentru a patrunde pe o piata pe care autoritatile restrictioneaza constructia, iar autoritatile antitrust nu permit fuziuni intre primii trei retaileri: Asda, Sainsbury si liderul de piata Tesco. “Este o ocazie unica de a cumpara cota de piata pe cea mai mare piata de retail din Marea Britanie”, spune Richard Hyman, presedintele de la Verdict Research, o companie specializata pe sectorul de retail. “De asemenea, este o oportunitate din punct de vedere financiar”.
Philip Green este un om de afaceri cu un fler deosebit pentru achizitii. Anul trecut, a cumparat Arcadia Group, proprietarul firmelor de retail de imbracaminte pentru femei Dorothy Perkins si evans, pentru 850 milioane lire sterline, pentru a le adauga lantului de magazine BHS. “Grren este un intreprinzator extrem de inteligent. Se pricepe sa vada oportunitatile pe care altii nu le observa”, crede Hyman. “Green nu are experienta in domeniul de retail alimentar, dar are relatii extrem de bune cu cei mai buni din domeniu”. De exemplu, cu Allan Leighton, presedintele de la BHS si fostul director executiv de la Asda, pana in 1999 cand grupul britanic a fost preluat de Wal-Mart.
Conflicte
Morrison este favorizat in lupta pentru Safeway din punctul de vedere al conflictelor potentiale cu autoritatile de reglementare a concurentei. Unul dintre motivele pentru care sunt demarate investigatii oficiale in cazul fuziunilor este, in Marea Britanie, situatia in care o companie detine, in urma tranzactiei, mai mult de 25% din piata, atat la nivel national, cat si local. Dintre rivalii pentru Safeway, doar Morrison nu depaseste baremul, adaugand la cota proprie de 6% cele 9,8 procente de la Safeway.
Pe plan local insa, Morrison ar trebui sa vanda 7 din cele 477 de supermarketuri din reteaua Safeway, fata de Sainsbury, care ar trebui sa vanda 90. Conform estimarilor IGD, o companie de research non-profit specializata pe segmentul supermarketurilor, Sainsbury si Safeway ar depasi bariera de 25% pe 82 de piete, fata combinatia Asda-Safeway, care ar intra in conflict cu standardele oficiale pe 49 de piete.
British Petroleum renunta la ideea cresterii cu orice pret a productiei
Catalina Apostoiu
Directorul executiv al British Petroleum Lord Browne si-a dezvaluit mai devreme decat se anuntase noua sa strategie: stabilirea unui set mai echilibrat de tinte, compania renuntand la a urmari pur si simplu o crestere a productiei.
Oricat de nerealista ar fi fost tinta BP de a atinge o crestere anuala a productiei de 5,5%, aceasta ambitie a fost un punct de referinta privind performantele pentru celelalte mari companii petroliere. Schimbarea de strategie a BP va elimina din presiunile in termeni de competitie exercitate asupra celei mai apropiate rivale a acesteia, Royal Dutch/Shell.
De fapt, o decizie luata de BP saptamana trecuta este mult mai relevanta in acest sens decat orice fel de prezentare. Astfel, compania a decis sa vanda campul petrolier Forties din Marea Nordica, in valoare de 1,3 miliarde de dolari, cat si o serie de active din Golful Mexic, companiei Apache. BP a remarcat ca Forties se numara printre activele “care ar fi de mai mult folos altora decat noua”. BP a ajuns insa la aceasta concluzie numai dupa efectuarea unei analize legate de strategie care arata ca BP va trebui sa renunte la tintele rigide privind cresterea productiei.
Initial, BP se mandrea cu aceste tinte. Astfel, in 2000, aceasta si-a stabilit o tinta de 5,5, pana la 7% privind cresterea productiei pana in anul 2005, mult peste media de 2% stabilita de industrie. Insa, in urma restructurarii, companiei i-a fost foarte dificil sa stabileasca metodele de evaluare a performantelor financiare. In cele din urma, tinta legata de productie a fost micsorata in 2001 la 5,5%. Apoi au urmat trei reduceri, pana la 3%.
In acel moment, compania devenise victima propriilor tinte legate de productie. Acest sistem implica pastrarea unor active ca Forties, care inregistrau un declin rapid.
Personal, Lord Browne ura indicatorii de volum, insa in public ii accepta ca fiind ceva dorit de analisti si investitori, care cautau un mod simplu de a estima valoarea companiilor petroliere.
In consecinta, tintele BP vor fi mai modeste, dar BP va ramane o prezenta semnificativa in traditionalele sale provincii petroliere. In Alaska, insa, BP va urmari reducerea costurilor, mai degraba decat cresterea productiei. Noile investitii vor fi concentrate in cinci mari regiuni: Golful Mexic, Trinidad, Angola, Azerbaijan si Indonezia.
Prin urmare, BP isi largeste orizonturile. Conform unui director din cadrul companiei, noua orientare va permite companiei sa ia in considerare noi oportunitati. Lord Browne pare hotarat sa ramana la conducerea companiei pentru a realiza aceste noi oportunitati. Conducand compania timp de opt ani, Lord Browne, in varsta de 55 de ani, nu va fi nevoit sa se retraga pana la implinirea varstei de 60 de ani.
Umberto Agnelli, presedintele Fiat in luna iulie
Actionarii principali ai Fiat vor juca un rol mai activ in administrarea grupului italian, in timp ce Umberto Agnelli, fratele presedintelui onorific Gianni Agnelli, va deveni, fara indoiala, presedintele consiliului de administratie, se arata in publicatia italiana La Repubblica, citata de Reuters. Numirea lui Umberto Agnelli va interveni in luna iulie, acesta urmandu-i in functie lui Paolo Fresco, a mai scris La Repubblica, fara a cita surse. Familia Agnelli a adoptat o atitudine discreta in ultima perioada, in timp ce diversi intervenienti externi isi propuneau propriile proiecte pentru redresarea celui mai mare grup industrial din Italia. Dar, in prezent, Agnelli aduna investitori care sa le sustina propriul lor plan pentru constructorul de automobile, conform presei italiene. Corriere della Sera mentioneaza ca familia Agnelli ar dori sa stranga pana la 500 milioane de euro pentru a participa la o eventuala majorare a capitalului Fiat. Agnelli va prelua, insa, conducerea grupului doar dupa o desprindere si recapitalizare a Fiat Auto. Producatorul de automobile a inregistrat o pierdere operationala de 1,16 miliarde de euro in perioada ianuarie-septembrie 2002 si a anuntat, anul trecut, disponibilizarea a mii de angajati. Mediafax
Record de falimente
Numarul companiilor japoneze care au dat faliment in 2002 se apropie de recordul atins dupa cel de-al doilea razboi mondial, analistii anticipand inrautatirea situatiei in lunile ce vor urma, informeaza Reuters. Potrivit firmei de cercetare Teikoku Databank, numarul companiilor nipone care au intrat in faliment in luna decembrie se ridica la 1.557 de societati, cu 3,5% mai mult decat in perioada similara a anului precedent si in crestere cu 8,7% fata de luna noiembrie. Datoriile acestora au cumult 728,36 miliarde de yeni (6,17 miliarde de dolari), in scadere cu 53,4% fata de perioada similara a anului trecut, dar cu 26,5% mai mult decat in noiembrie. “Pe masura ce ne apropiem de finele anului fiscal, foarte multe companii mici si mijlocii se afla la capatul puterilor si s-ar putea afla in imposibilitatea de a evita falimentul, mai ales pentru ca bancile nu vor mai putea interveni”, au apreciat analistii.
Pe ansamblul anului precedent, cifra falimentelor se ridica la un total de 19.458 de companii, cu 0,1% mai multe decat in 2001 si in apropiere de recordul de 20.841, inregistrat in 1984. Datoriile ramase in urma totalizeaza 13.760 miliarde de yeni, cu 15,2% mai putin decat valoarea celor din 2001. Cele mai multe falimente au fost consemnate in industria constructiilor, cu 5.863 de astfel de cazuri. Mediafax